Jaques Ellul pare să ne așeze o oglindă în fața ochilor în care ni se relevă o imagine exactă a artei moderne și implicit a societății moderne. Sensul pare a fi pierdut, se promovează forme fără fond, arta și creația artistică a oamenilor este de-a dreptul invadată de tehnică și metodele ei eficiente, impersonale, lipsite de conținut și estetică.
Jacques Ellul și hainele cele noi ale împăratului Neîndoielnic, Jacques Ellul a fost un mare spirit contestatar, un critic al societății contemporane, pe cale de a se transforma într-un uriaș mecanism în care individul nu mai reprezintă decât o piesă lipsită de însemnătate. În opinia lui, societatea occidentală a ultimului secol (care le succede societăților „naturale”, ca de pildă societatea medievală europeană și celor „industriale”, cum a fost societatea occidentală a secolului al XIX-lea) este una „tehnicistă”, în care rolul de factor determinant îi revine tehnicii. Aceasta și-a extins influența în toate domeniile, a proiectat omul într-un nou mediu de viață, cel „tehnic”, căruia îi este anevoie să se adapteze și în care trebuie totuși să supraviețuiască, i-a modificat necesitățile, stilul de viață, mentalitatea și, în cele din urmă destinul. Tehnica, constituită într-un sistem, care include și omul, are tendința de a-și subordona întregul ansamblu social, transformându-l într-o Megamașină, dar această tendință (consideră Ellul) mai întâmpină anumite obstacole, mai cunoaște mici derapaje și incoerențe, astfel încât societatea tehnicistă nu reprezintă o oglindă întru totul fidelă a sistemului, iar în interiorul ei, omul, deși supus unui continuu proces de reificare, mai dispune încă de o anumită marjă de libertate. În această ordine de idei, Imperiul Nonsensului (1980) se situează în continuitatea lucrărilor fundamentale ale lui Ellul despre tehnică, cum ar Tehnica sau miza secolului și, mai ales Sistemul tehnicist. De data aceasta, gânditorul își propune să ia în discuție rolul determinant al tehnicii în raport cu fenomenul artistic modern. Astăzi „arta, ca orice altă activitate, se găsește situată, în același timp, în societatea tehnicistă și în sistemul tehnicist și tocmai relația cu acest nou mediu mi se pare îndestulătoare pentru a clarifica întreaga realitate a artei moderne.
