Revin asupra unei aserțiuni datorate unui mare conducător roman, înțelept cu sine însuși, după care popoarele ar trebui să știe când sunt înfrânte și, implicit când să se predea. Ceea ce nu e în regulă însă în această cugetare, oricât de romană ar fi, e faptul că nu poporul e cel care decide când să nu mai meargă la moarte, ci acela sau aceia, câțiva, care l-au trimis către ea.
În esență și romanii pendulau între două atitudini față de populus (desemnând totalitatea cetățenilor romani): fie un respect necondiționat precum spune Seneca Rhetor, mergând până la sacralitate cu iz filosofic: „limbajul poporului este sacru”, fie, mult mai realist și rațional în limitele legii – păstrat în Codex Iustiniani – „glasurile fără sens ale poporului nu trebuie ascultate”.
În aceste condiții, chiar contradictorii, există îndatorirea oricărui conducător de a-și salva poporul: Salus populi suprema lex esto, adică „salvarea poporului să fie legea supremă a oricărui conducător”; se înțelege și salvarea Statului, salus reipublicae.
Observăm fără dificultate că nu se punea problema stupidă „ să luptăm până la unu” (că de la două scoatem copiii de la grădiniță) și nici să ne înjumătățim poporul în numele eroismului de masă. Iată de ce romanii aveau buna inițiativă ca, înainte de a porni lupta, să sugereze predarea căpeteniei inamice, tocmai pentru a nu decima un popor ci a-l duce pe calea civilizării.
Ce putea face mai onorabil, probându-și respectul față de propriul popor, un lider barbar, decât să se predea, oferind un viitor mai mult decât civilizat supușilor săi? Tot Roma ne oferă cel puțin două exemple în această direcție: Vercingetorix și Boudica.
Conducătorul din viitorul hexagon trebuie să fi avut o profundă conștiință a responsabilității față de cei pe care îi conducea, de vreme ce se declară de acord să se predea romanilor tocmai pentru a evita un masacru, conștient că șanse în fața lui Caesar nu prea mai avea. Un adevărat ritual al predării descris cu sobrietate de Caius Iulius, ne arată un conducător conștient de datoria de a-și salva poporul de la diminuarea numerică și nu numai: „armele sunt aruncate la pământ, iar Vercingetorix îngenunchează în fața lui Caesar”. Iar aceasta pentru binele poporului după cum declară el în prealabil; e deci evident că lupta s-a încheiat când au decis cei de sus, nu poporul. Totuși există și momente în care poporul, prin unii reprezentanți ai săi, sătul de lupte pentru ambiția cuiva, decide să-l elimine pe „binefăcătorul” său, ceea ce s-a întâmplat deja cu unii regișori din Gallia, care nici în ruptul capului nu concepeau alianța cu romanii, crezându-se mai puternici decât ei. Cert, unii știau când să se predea. De altfel zeci de mii dintre aceștia au putut reveni în ținuturile lor spre a reconstrui și a cultiva pământul. S-ar zice că sunt narațiuni cezarice encomiastice numai că dacă nu s-ar fi întâmplat astfel, nu am „vorbi” azi despre Hexagonul ce se dorește tot mai mult să mângâie pe creștet surorile mai mici, pentagonale, pătrate, triunghiulare… din fostul (?) Imperium Romanum.
Referitor la Boudica, trebuie spus că a fost clar o precursoare a brexitului, de vreme ce nu s-a putut împăca cu ideea că soțul ei Prasutagus acceptase o anume supunere față de Roma, pentru a-și păstra „regatul” sau ce era. După moartea lui, scrie Tacitus, „îmbărbătându-se unii pe alții… britanii ridicară cu toții armele, sub conducerea Boudicei, o femeie de neam regesc, femeile nefiind excluse de la conducere”; iată că Elisabetele au avut o predecesoare. Spre deosebire de Vercingetorix, nu binele poporului o interesa, ci păstrarea puterii; evident a fost învinsă ceea ce a făcut-o să se sinucidă onorabil după predare; unii zic că s-ar fi îmbolnăvit după luptă; posibil de la otravă; „pe surse” știm că i s-a făcut o înmormântare grandioasă pentru eroismul ei. Cercetătorii britanici, imparțiali, au concluzionat recent că în fapt prin rezistența sa, să nu-i zicem încăpățânare, în fața romanilor, Boudica nu a făcut decât să-și decimeze propriul popor. Dacă galul a sfârșit în carcera mamertină, funeraliile eroicei luptătoare adeveresc cinica vorbă a unui personaj al lui Cezar Petrescu, un alt excelent prozator „uitat”, după care „prima condiție a unui erou e să fie la un metru sub pământ”. Evident, spre binele poporului salvat. Poporul poate fi și sincer înspăimântat, pe surse mediatice desigur, dacă, spre pildă, conducătorul cade cu bicicleta.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
