Rezultatul unui impresionant demers inițiat de Sanda Golopenția cu mult timp în urmă, Marele Proiect reprezintă o valoroasă contribuție de arheologie documentară și un efort de recuperare, în conștiința culturală românească, a operei și personalității lui Anton Golopenția, distins reprezentant al Școlii Sociologice de la București și autorul unei opere de referință în domeniul sociologiei, statisticii, demografiei, geopoliticii, literaturii, esteticii și filosofie.
„Cartea de față regrupează introduceri și note ale ediției pentru o serie de volume care s-au înscris, în timp, în vastul proiect prin care am încercat readucerea în cultura și viața românească a unui cărturar suprimat de regimul comunist: Anton Golopenția, membru al Școlii Sociologice de la București, director al Planificării și Publicațiilor la Institutul de Cercetări Sociale al României, director al Oficiului de Studii și director general delegat la Institutul Central de Statistică, expert statistic la Arbitrajul de la Viena și la Conferința de Pace de la Paris, autor al unor opere antume și postume în domeniul sociologiei, statisticii, demografiei și geopoliticii, al literaturii, esteticii și filosofiei, rămase necunoscute publicului românesc, mort în închisoare la 9 septembrie 1951, după 20 de luni de detenție.[…]
Pe ansamblu, în proiectul acesta polifonic pulsează viața din România în perioada interbelică, perioada celui de al Doilea Război Mondial, perioada tulbure a tranziției și momentul instalării regimului comunist. Iar în ceea ce-l privește pe Anton Golopenția personal, proiectul urmărește integrările progresive care au dus de la filosofie și estetică la sociologie ca știință a prezentului, de la aceasta la ample proiecte de statistică economică și socială și, în ultimul an, la proiecte vizionare de reformă administrativă în România. ”
„Studiul feluritelor ramuri ale aceluiași trunchi etnic este firesc și dătător de energii pentru cei care îl întreprind. Cultura națională, în care se varsă în cele din urmă toate informațiile astfel adunate, se aseamănă – spunea vizionar Simone Weil, tot în anii cruzi ai celui de al Doilea Război Mondial – cu un lan de grâu. Ea îl hrănește bine-venit și darnic pe fiecare, cu bucurii și întristări care-i adâncesc și lămuresc identitatea.”
„La terminarea studiilor eram doctor în tăcut. După facultate, cele 1.001 de fețe ale tăcerii au continuat să mi se dezvăluie, ca multora dintre cei ce aparțin generației noastre. Tăcerea la ședințe, tăcerea la defilări, nicio silabă în plus peste autobiografia poem sau baladă, fixată odată pentru totdeauna, recitată anost atunci când eram chemată la cadre.”
„Anton Golopenția urma să devină, și a fost în cei 14 ani liberi care-i rămăseseră de trăit, «ochi și gând» al țării sale, bucuros să observe realitatea românească și să îndrume, în calitate de cărturar și sociolog, înțelegerea, conducerea și administrarea ei.”
„Esențial e însă faptul că, trecând Bugul, echipa I.R.E.B. abordează o zonă cu totul necunoscută specialiștilor români, a cărei cercetare îi va fi atras prin îndrăzneală și inedit nu numai pe conducătorul , ci și pe mulți dintre tinerii ei membri, dornici de aventură intelectuală.”
„Scrisorile sunt una din căile prin care pătrundem în spiritul unei epoci și în miezul frământărilor celor care au trăit-o, încercând s-o modeleze. Scrise relativ spontan, fără armătura prudent cântărită cu care înaintează spre publicare eseul și fără travestirile sau parțialitatea pe care le presupune romanul cu cheie, ele ne aduc în față, alături de personalitatea vie și singulară a autorului, forma și textura relației trăite care i-a unit, o vreme, pe corespondenți.”
