Paul Kurtz- Ispita transcendenței (3)

Există oare adevăruri transmise de arte pe care nu le poți obține în științe sau prin experiența obișnuită? Platon credea că artele ne permit să întrezărim formele absolute, deși ar fi alungat artistul din societatea imaginată de el, fiindcă nu ar fi încredere sau pentru că ar avea o anumită doză de nebunie. Oare cvartetele târzii ale lui justificarea credinţei 115 Beethoven, sintetizatorul Moog, picturile lui Modigliani sau orice altă operă de artă ne comunică în vreun fel adevăruri? Răspunsul meu este, mai întâi, că, dacă o fac, este clar că nu se referă la un domeniu transcendent al frumuseții sau al formei absolute, orice ar însemna asta. În al doilea rând, depinde de artă. Perspectiva platonică este dificil de apărat. Însă artele exprimă sensuri, pe care sunt capabile să le comunice, și pot să trezească emoții și reacții puternice. Este aceasta o formă de cunoaștere? Totul depinde de context. O pictură sau o statuie poate să descrie o scenă sau să transmită o idee despre o persoană, așa cum fac picturile elocvente cu cetățeni olandezi realizate de Rembrandt și David sculptat de Michelangelo.

Romanele și piesele de teatru folosesc un limbaj didactic și transmit informație: pot descrie în detaliu evenimente, obiecte sau personaje și pot evidenția aspecte profunde ale naturii umane. Versurile cântecelor și opera dramatică fac același lucru. Există astfel un aspect descriptiv al artelor. Multe (dar nu toate) comunică informații și cunoaștere. Cu toate acestea, aș argumenta că operele de artă se diferențiază printr-o componentă estetică și prin capacitatea de a trezi emoție. Artistul nu provoacă doar credință, ci și dispoziție sufletească. Operele de artă sunt dramatice, deoarece îl implică cu iscusință pe privitor sau pe ascultător. Diferența dintre o expunere descriptivă și una artistică este componenta estetică, care presupune trezirea plăcerii sau a unor sentimente puternice. Opera de artă este produsul unei activități umane. Poate fi interpretată în termeni naturaliști, fără nici o referire la o sursă transcendentală. Ştiința nu e un substitut al artei; ele au funcții diferite. În artă, comunicarea cunoașterii are o funcție secundară: poziția centrală este ocupată de trezirea emoției, a dramei, sentimentului și plăcerii.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *