Unul dintre cele mai cunoscute cazuri de atitudine dogmatică din partea autorităților, pomenit deseori de adepții paranormalului, a fost decizia din 1772 a unei comisii formate din specialiști francezi membri ai Academiei de Ştiințe că nu pot exista pietre care cad din cer. Din această comisie făcea parte și Antoine Lavoisier, părintele chimiei moderne. Oamenii de știință francezi nu au crezut relatările despre „pietrele de fulger“, dar s-au înșelat, căci meteoriții chiar cad pe Pământ. A existat, de asemenea, o opoziție științifică îndelungată față de ipoteza derivei continentelor și teoria germenilor patogeni a lui Semmelweis. În unele științe, autoritățile sunt atât de formidabile și de impresionante (de exemplu, în astrofizică sau în cercetarea medicală), încât putem fi înclinați să ținem cont de judecata lor în toate privințele. Dar chiar și aici ar trebui să nu lăsăm total garda jos. Există un fel de cult al acceptării ce poate domina un grup de autorități: acest lucru este valabil în fizica nucleară de astăzi. Prin urmare, trebuie să fim extrem de sceptici în ceea ce privește capriciile care ar putea domina un anumit grup. Autoritățile dintr-un domeniu pot fi reticente în a accepta idei noi din cauza modelelor paradigmei dominante care le influențează. Sau, dimpotrivă, există unii care sunt prea dispuși să înghită ceea ce susține un coleg cu înaltă reputație. Asta dovedește doar faptul că nu așa-numitele autorități sunt cele care fac ceva să fie adevărat, ci un lucru este adevărat datorită dovezilor obiective. Chiar și așa, o astfel de afirmație nu e complet valabilă, din moment ce lucrurile ce pot părea dovezi sau probe certe pentru o generație riscă să devină total neconvingătoare pentru alta. Prin urmare, singura concluzie este aceea că trebuie să fim precauți în privința tuturor autorităților, recunoscând totuși că e necesar să le folosim. Poziția corectă pare să fie cea de ambivalență bazată pe scepticism rațional, adică să manifestăm scepticism nu numai față de experții recunoscuți, ci și față de scepticii înșiși.
Subiectivism şi intuiție
Ştiința și inteligența critică îmbrățișează obiectivitatea; acestea necesită coroborare și posibilitatea de reproducere a rezultatelor. Există însă anumite forme de adevăr ce pot fi cunoscute doar în mod subiectiv? Mulți indivizi, în special mulți studenți pe care i-am întâlnit, sunt subiectiviști. Ei cred că ceva este adevărat doar pentru că l-au „validat“ personal; se bazează pe sentimentele și experiențele lor subiective, pe amintirea bogatei lor lumi perceptuale, pe motivațiile și aspirațiile lor. În acest caz, răspunsul este asemănător cu cel oferit în discuția despre emoție. Subiectivismul este inadecvat ca test al cunoașterii lumii, deși reprezintă fără îndoială punctul de plecare pentru cunoașterea de sine sau a altor minți pe cale empatică.
