Reunite într-o insolită poetică a exegezei evanghelice, glosele duminicale consemnate de Pr. Marius Ciobotă în „Taina Evangheliei” se prelungesc într-o adevărată experiență de cunoaștere lăuntrică, grație căreia se relevă dimensiunea tainică a realității. Din florilegiul de meditații asupra pericopelor evanghelice se desprinde o bogăție de idei-semințe, cu ecouri difuze în conștiința cititorului, dezvăluind că Sfânta Scriptură poate fi explorată și ca o hartă, cu propriile sale semne și simboluri. Cele 50 de trepte ale înțelepciunii, prefigurate de tot atâtea reflecții pătrunzătoare asupra Cuvântului Mântuitorului, devin accesibile celui dăruit cu harul interpretării semnificațiilor profunde ale textului sacru. Neconstrâns de rigorile omileticii și de exercițiul retoric, actul scrierii îngăduie răgazul unei hermeneutici cu totul originale, mizând pe scrutarea în profunzime, dincolo de strălucirea calpă și efemeră a aparențelor, pentru a intui latura misterioasă, nevăzută, a lumii.
„Cuvintele propovăduirii sunt asemenea boabelor de muștar. Transparente. Cu aripi clorofiliene, fine, asemeni unor raze de soare ascunse în pistilul florilor ce vor da în rod. De aici greutatea de a le ține mereu în echilibru. Cu oamenii și cu Duhul. Cu tot ceea ce numim comunicare și preaplinul inimii, din care ne hrănim comuniunea. Din prima clipă a citirii unui text al Părintelui Marius Ciobotă, te lași surprins de rigoarea și frumusețea exprimării. Căreia în rostire i se adaugă o aristocratică limbă română, stăpânită cu virtuți de poet. Desigur, între textul strict profesional, catehetic și omiletic, în sensul științei comunicării, și cel urcat la amvon, cu discreția specifică smereniei sale, diferența este dată de rostire. De rostul rostirii publice, în comunitate, în ecoul locașului, miez de Liturghie pământească. Eu această răcorire în verb liturgic o simt în cuvintele tânărului Părinte buzoian. Care lasă în urmă linii de întrebare, zdrobiri de urâțenie, vindecări de non-sens. Veți descoperi Chipul nemuritor al Mântuitorului dăruind liniște, cumințenie.” (Pr. prof. Constantin Necula)
„Paginile cărții de față cuprind o seamă de gânduri inspirate din ceea ce Sfântul Apostol Pavel numea, revelator și enigmatic în același timp, «taina Evangheliei» (Efeseni 6, 19). […] După ce își îndeamnă ucenicii, printre altele, să lupte cu tărie împotriva duhurilor nevăzute, le solicită, în final, ajutorul sufletesc pentru a face cunoscut – deschis și cu îndrăznire – Cuvântul, Evanghelia, moștenirea lui Iisus (Efeseni 6, 10–20). Memorabila expresie paulină ne lasă de înțeles că, deși se cere proclamată tuturor, fără excepții sau rețineri, Evanghelia păstrează un nimbus inefabil, un «sâmbure de cer» care îi cultivă puterea intrinsecă și, prin aceasta, efectul asupra primitorilor. Numai un suflet insuficient de adânc și de atent ar ignora caracterul paradoxal al învățăturii lui Hristos. Deși este o veste, un mesaj, un anunț de izbăvire, ea nu se epuizează în verbum, ci își conservă ființa ultimă în mysterium.” (Marius Ciobotă)
