O revistă pentru cultura de performanță. Verso. Jurnal de Idei

Revista Verso. Jurnal de Idei (serie nouă)  este o publicație relativ mai puțin cunoscută publicului larg și această situație poate avea două explicații: pe de o parte, această realitate se poate datora  faptului că discreția este o marcă a spiritelor profunde (nota bene: fac aici o referire cât se poate de transparentă și apreciativă la echipa redacțională) și, pe de altă parte, faptului că nivelul ei academic și erudiția materialelor publicate o situează la acel nivel de excelență care o face interesantă și necesară în primul rând pentru elita intelectuală universitară și abia mai apoi pentru publicul a cărui atenție este solicitată în nenumărate direcții. Și, această constatare decurge chiar de la primul contact cu paginile acesteia, atunci când, răsfoind-o, cititorul capătă senzația că ține în mână nu atât o publicație, cât o colecție de extrase tematice dintr-o bibliotecă excepțională.

De fapt, în raport cu conținutul său, probabil că și denumirea generică de revistă este întrucâtva improprie, pentru că, răsfoind-o sau citind-o, vom constata că în paginile sale nu vom găsi articole în sensul general cunoscut al acestui cuvânt ci vom descoperi dizertații științifice în domeniul umanist, lucrări care sunt destinate a fi prezentate la conferințe științifice sau care pot face parte din lucrări de doctorat. Din această perspectivă, am putea aprecia că revista Verso. Jurnal de Idei nu este atât o revistă, cât mai degrabă un compendiu bimestrial destinat științelor și culturii umaniste. Fără a avea neapărat anumite capitole fixe de la un  număr la altul, o anumită continuitate în ceea ce privește subiectele de analiză este destul de evidentă, zonele principale acoperite prin eseurile publicate fiind filozofia și  teologia,  istoria și reflecția politică, psihanaliza și  hermeneutica juridică, estetica, poezia majoră,  teoria literaturii și hermeneutica literară, istoria ideilor și istoria culturii.

Pentru a vă face o idee și mai clară cu privire la tipul de lectură pe care această publicație de excelență culturală vi-l propune, am să evoc câteva titluri ale unor astfel de expuneri cuprinse în paginile sale, încercând, pe cât posibil, să nu omit niciuna din categoriile de mai sus: Ideea Europeană. O sinteză teologico-politică (Vlad Mureșan), Introducere schellingiană în filosofia mitologiei (Studiu introductiv și traducere de Angela Kun),  Determinări generale la dialectica transcendentală. Facultatea rațiunii pure teoretice (Mircea Diaconu), Brâncuși Presocraticul. Două propuneri hermeneutice (Luigi Bambulea), Despre unitatea chipului adamic primordial (Ioan Bruss), Matematica – un tip specific de cunoaștere (Florin Caragiu), Chipurile revoluției: geometrie și teroare (Horia Ciurtin), Detenția feminină ieri. O anamneză (Maria Terteci), Ideile cosmologice dinamice și antinomiile rațiunii pure (Mircea Diaconu), Poezia majoră(Friedrich Holderlin, Iosif Brodski, Medeea Iancu, Nichita Stănescu, Adrian Popescu, Ioan Mărginean), Este posibil un secol lacanian? (Cristi Bodea), Tratatul despre sublim al lui Pseudo-Longinus (Luigi Bambulea), Livius Ciocârlie – criticul literar la debut (Elena Mateiu), Perspectiva morții – câteva consideraţii despre rai în cultura populară (Adrian G. Romila). Nu mai puțin, în cuprinsul revistei mai pot fi găsite dosare tematice (precum cel din  nr. 121 dedicat lui Tudor Vianu sau cel din numărul 115/116 dedicat în integralitate Monahului de la Rohia, Nicolae Steinhardt) sau cronici ale unor cărți care extind orizontul de interpretare a fenomenologiei lumii înconjurătoare (de exemplu, Cartea cetății doamnelor scrisă de Christine de Pizan și analizată în cadrul publicației de către Monica Elena Pop).

Toate aceste mici (sau mari) comori culturale amintite mai sus precum și toate celelalte care se regăsesc în cadrul revistei se înscriu în aria de cuprindere a unui program definit cât se poate de limpede în pagina a doua a fiecărui număr al publicației: neafiliere politică și autonomie axiologică; evitarea dezbaterilor stric conjuncturale; promovarea caracterului „ideal” și formator al culturii, precum și a importanței covârșitoare a Tradiției; denunțul provincialismului; descurajarea impresionismului cultural; încurajarea reflecției dedicate temelor relevante și problemelor persistente ale cunoașterii; evocarea prezentului în sensul oferirii de sens și raționalitate și nu de a-i multiplica obsesiile sau inconsistența; publicarea fără ezitare a studiilor dense, consistente, solicitante.

Putem imediat observa din această succintă enumerare faptul că revista Verso. Jurnal de Idei este departe de a-și asuma o poziție comodă în angrenajul cultural actual ci, din contră, asumându-și riscul unei voci distincte în sensul unui standard valoric de la care nu face rabat, a unei “axiologii autonome și pertinente” care generează „un spațiu de reflecție inconcesiv sub raport etic sau valoric” își propune un scop cât se poate de ambițios (și chiar riscant, poate), acela de „a media între publicul larg și comunitatea oamenilor de știință”. Pentru a sluji acestui obiectiv definit atât de inechivoc, publicația își propune “să încurajeze interdisciplinaritatea competentă” prin atragerea „celor mai calificate nume ale culturii intelectuale și universitare”, în sensul „creării unei familii intelectuale în jurul unei publicații de primă calitate culturală”.

Ajungând la acest capitol, al “familiei intelectuale”, inevitabil ne aruncăm o privire la caseta redacțională și constatăm acolo existența unei (auto-definite) “arhitecturi”, structurată printr-o formulă mixtă:  o echipă redacțională tânără ai cărei membrii dețin însă fiecare un palmares intelectual cât se poate de consistent (Luigi Bambulea – redactor-șef, Horațiu Trif, Horia Ciurtin, Angela Kun, Adrian Mureșan, Mircea Diaconu, Ion Mureșan, Liviu Bordaș, Silviu Lupașcu, Vlad Muntean, Ștefan Vianu) și un board editorial format din personalități-reper pentru domeniile de expertiză  cărora și-au consacrat activitatea (Anca Vasiliu, Alexander Baumgarten, Wilhelm Dancă, Radu Preda, Andrei Oișteanu, Vlad Alexandrescu, Victor Ieronim Stoichiță, Ruxandra Demetrescu, Virgil Nemoianu, Toma Pavel, Eugen Munteanu, Mircea Dumitru, Ioan Chirilă, Vladimir Tismăneanu, Aurelian Crăiuțu). Ar mai fi de remarcat cv-ul academic și profesional al persoanei care gestionează în acest moment demersul publicistic al revistei și conținutul acesteia, domnul Luigi Bambulea (triplă licență universitară: Litere, Teologie și Istoria & Teoria Artei; PhD în teoria literaturii, autor de studii științifice, coordonator și traducător al unor lucrări de prestigiu, profesor și cercetător științific la Muzeul Literaturii Române), precum și profilul său de persoană publică, cunoscută în special datorită intervențiilor sale erudite și inspirate în spațiul public (prin articole sau apariții tv și materiale audio-vizuale) pe teme de hermeneutică literară și teologică. În plus, chiar dacă nu are atribuții în ceea ce privește conținutul, din această familie a revistei Verso. Jurnal de Idei face parte, inevitabil, și entitatea care susține financiar existența acesteia, și anume Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.

Grafica sobră, ilustrația formată preponderent din imagini ce amintesc de cultura perenă a secolelor precedente și formatul de pagină mare susțin și ele conceptul de cultură clasică și de eleganță a demersului de comunicare publică, întregul aranjament vizual al publicației detașându-se clar de tendința publicistică actuală, caracterizată prin aspect compozit de tip mozaic, colorit pe cât posibil intens, fragmentare și telegramizare (termenul îmi aparține, eventual) cât mai accentuată a conținutului. Fără îndoială, din perspectiva marketing-ului, acest format (texte masive într-o lume a textelor minuscule) este un alt risc, dar în mod cert acesta este asumat de către editori în rezonanță cu scopul fundamental expus în programul de care discutam un pic mai sus.

Înainte de a încheia această prezentare ultra-succintă, aș mai adăuga faptul că în fiecare număr al acestui bimestrial al culturii de performanță, pe ultima secvență a ultimei pagini, veți regăsi o secțiune intitulată Maxima moralia, care oferă cititorului ce a ajuns cu lectura până la final, câte un paragraf semnificativ dintr-o carte aparținând marii literaturi sau filosofiei. Am să reproduc aici, atât pentru frumusețea ei, cât și pentru tipul de reflecție la care ne invită în acest început al anului 2022, un fragment din cea publicată în numărul  113/114: ”Omenirea şi-a pierdut demnitatea, dar arta i-a salvat-o şi păstrat-o în marmură grăitoare; adevărul trăieşte mai departe în iluzie şi copia va servi la restabilirea modelului. (…) Frumosul aruncă un pod peste abis.” (Friedrich Schiller).

Și, în final, sperând că rândurile de mai sus au reușit să trezească atât curiozitatea, cât și pofta de lectură acelora dintre dumneavoastră pentru care cultura de performanță reprezintă un ingredient al vieții de zi cu zi sau măcar una dintre modalitățile plăcute de a petrece timpul liber, vă invit să căutați această revistă (vă asigur că merită efortul, o puteți găsi, potrivit celor arătate pe prima pagină, în Librăriile Humanitas și în Librăria Bizantină din București; precum și aici   https://www.facebook.com/revistaverso/) și să vă bucurați de conținutul pe care realizatorii ei vi-l oferă.

Lectură plăcută și cu folos !

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *