Trăia cândva un matelot
și nimeni n-o să mă mai creadă,
că sedusese o naiadă
ce-l cunoștea pe Aristot.
Dar uite că eu singur pot
Și vreau ca să aduc dovadă.
Trăia cândva un matelot
și nimeni n-o să mă mai creadă,
că făcea hrișcă lu’ Charlote
și-l însoțea în cruciadă,
sub platoșa de hotentot
din care curge marmeladă.
Trăia cândva un matelot
