MUSICA PURITAS DOMINICA (muzica militară…)

nu avea  cum să rămână în afara marii opere de vreme ce încă legiunile romane ascultau cu fidelitate sunetul tubei la începutul luptei sau al festivităților militare. Desigur, în funcție de conținutul operei și al conflictului, muzica cu sonoritate militară poate diferi: la Mozart  în Cosi fan tutte corul Bella vita militar este instrumentul minciunii orchestrate de don Alfonso, plin de bucuria celor care au făcut un ban fără nici un efort. În Le nozze di Figaro corectitudinea nu este  chiar la ea acasă, semănând a răzbunare; evident compozitorul apelează la muzica militară cu bombarde i canoni, care poate fi regăsită azi pe un CD super audio editat de ARTS MUSIC în 2005 cu titlul Battalia! Ascultăm mozartianul  Non piu andrai într-un spectacol superlativ la Salzburg. La Gounod în Faust lucrurile sunt mai sobre, astfel că Marșul soldaților întorși din luptă, mai mult sau mai puțin victorioși, are toată sobrietatea și bucuria celor care au prins ziua revenirii acasă. Verdi este cel care simte parcă cel mai bine disciplina militară, deși e cam greu să-l suspectăm de militarism, nu și de simțul ordinii;  unirea Italiei însă nu putea fi înfăptuită fără armată. Ca atare în Il Trovatore corul soldaților impresionează; mai ales la Arene di Verona. Suprem rămâne însă Marșul triumfal din Aida. Unde să fie mai impresionantă desfășurarea decât tot la Verona? Spectacol cu adevărat căci spectaculum  e ceea ce privești, ceea ce vezi.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *