MUSICA PURITAS DOMINICA (ingenium și talentum,)

în egală măsură, sunt componentele marelui interpret, pornind de la observația lui Horatius cu referire la scriitori; ceea ce ai din naștere și ceea ce obții prin industria, activitate intensă, străduință efort. Altfel spus, interpretul complet e … ingenios și industrios. Pentru că domi, acasă, e cel mai bine, cum credeau cei vechi, voi exemplifica prin vocile a două soprane apropiate mie și spațial. Virginia Onița interpreta  la masterat Non so piu, din Mozart, știind foarte bine ce cântă în drum către un doctorat despre operele lui Monteverdi. Apoi tot Mozart: Laudate Dominum fără cusur interpretativ. Când ingeniozitatea și industria se echilibrează definitiv, își face loc și aparenta lejeritate a operetei vieneze prin  Johann Strauss. Diana Chirilă impresionează printr-un timbru aparte pe care și-l evidențiază spre pildă în Stabat Mater a lui Pergolesi, din care ascultăm Cuius animam și prin pronunție firească dacă avem în vedere că studiul latinei i-a fost inevitabil pentru doctoratul despre Carmina Burana. Dar și Puccini îi este potrivit sopranei după cum se aude din aria Musettei. În fine, pentru ca laudele să fie depline și justificate, voi încheia tot de acasă, Domi, adică din Domul catolic al Timișoarei, cu finalul Anotimpurilor lui Haydn, sub bagheta distinsului și infatigabilului  Magister Musicus, Walter Kindl. Toți sunt Timisienses. Și totuși, ce lipsește?  Un management profesionist și onest, apolitic al instituțiilor precum filarmonica, opera și cel puțin o firmă profesionistă și… industrioasă de înregistrări CD, DVD și, de ce nu, Blu-ray disc. Merită. Decet.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *