MUSICA PURITAS DOMINICA (gigantul cu arcuș…)

contrabasul adică, instrumentul cel mai mare cu corzi și arcuș, este situat de regulă pe fundalul orchestrei simfonice, având rolul de a da profunzime sonoră; primele forme de contrabas apărute prin secolul XIV aveau menirea de a da ritmicitate muzicii; în baroc apare contrabasul cu cinci corzi. Am fi tentați să credem că e un instrument colateral, esențial însă; Vivaldi (nu trebuie să ne mire…),  Bottesini dar și Dittersdorf au intuit unicitatea sunetului dat de contrabas astfel încât i-au dedicat compoziții prin care l-au situat în prim plan. Sobrietatea și profunzimea sunt cele transmise auditoriului. De remarcat și cariera acestui instrument în jazz, iar același contrabas stă la baza chitarei bas din genul pop. Să începem cu Vivaldi,   Concert,  în care îmbină cum numai el a știut să o facă, contrabasul cu violoncelul și claviatura epocii; apoi Giovanni Bottessini cu un Concert pentru contrabas și orchestră  având-o de data aceasta pe o doamnă la  marele arcuș; urmează Dittersdorf cu o mirifică Simfonie concertantă pentru violă și contrabas; unicitatea  beethoveniană se relevă  (și) în Partea finală a Simfoniei IX; bucuria e precedată de  profunzimea contrabașilor (corect și contrabasuri) în număr impresionant în această compoziție; contrabasistul Ödön Rácz exemplifică excelent motivul pe care îl audiem apoi orchestral. În fine, tot contrabas la un mare festival de jazz.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *