MUSICA PURITAS DOMINICA (tutti…)

Într-o epistolă trimisă de Claudio Monteverdi „patronului” său, căci fără sponsor nu făceai nici atunci nimic, devenită emblematică pentru nașterea operei, figura ideea ca, pe cât posibil, ceea ce comunicăm să fie cântat în mare parte. La început erau arii individuale sau în duet. Mozart este primul care mărește numărul interpreților simultani, cu atât mai incitant cu cât fiecare e cu trăirea sa diferită de a celorlalți, cu toate acestea rezultând o armonie fără precedent; este cazul finalului actului II din Nozze di Figaro unde 7 (șapte) personaje se „confruntă” într-o minunată nebunie. Să-l ascultăm la Wichita Grand Opera (Kansas) într-o interpretare de excepție  (celor care se întreabă uneori cum de americanii au interpretări mozartiene de excepție nu numai la Met, le reamintesc că Lorenzo Da Ponte e printre întemeietorii școlii americane de operă). Puccini duce însă procedeul mesajului muzical multiplu,  antagonic și diferențiat,  la un  nivel ne mai atins; actul II din La Bohѐme e o probă inconfundabilă (cor de copii, militari, civili de toate categoriile ) culminând cu Café Momus unde toți își spun individualele trăiri, amuțiți însă la auzul fermecătoarei  Musetta. S-o ascultăm pe surprinzătoarea Olga Kulchynska, într-un spectacol de excepție. Pentru individualitatea ariei însă și Aida Garifullina. Totul probează că în marea muzică armonia trece peste  contrarii, fiind suverană absolută.

P.S. Ignorați informația din minutul 3, stânga sus: interpreții sunt cu totul alții dar mai greșesc și cei mari. 

01

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *