MUSICA PURITAS DOMINICA (harpa sau harfa)

desemnează același instrument cu corzi ciupite, cu vechime multimilenară; termenul îl raportăm în română și la fr. harpe și la germ. Harfe, de unde cele două forme la fel de corecte. Sonoritatea instrumentului e cu totul deosebită trimițându-ne undeva înaintea timpului sau oricum în afara lui și nu întâmplător căci încă  veterotestamentarul David e legat  de ea până într-un final văzut de Eminescu în Memento mori  „Zdrobind arfa-i sunătoare de o marmură curată”. Apropiat tot de etimonul german, modernul Bacovia simte un posibil remediu „Când orice se vinde/ Când orice e marfă – / Trezește un sunet bătrân/ Din antica harfă” (Legendă).  Fiind atât de special, instrumentul nu putea să nu incite talentul lui Haendel și al lui Mozart; deci: începem cu Haendel Concert pentru harfă și orchestră  cu Sarah Ridy la Tel Aviv; rămânem în același „spațiu” admirând Sosirea  Reginei din Saba în acorduri de harfă (prelucrare  desigur); apoi Mozart cu al său Concert pentru flaut și harfă; Ceaikovsky cu Valsul florilor, deloc întâmplător, căci versiunea orchestrală începe cu acorduri de harfă. În fine, tocmai pentru că marea muzică și instrumentele ei genitoare nu au nimic cu timpurile, Perfect a lui Ed Sheeran la harfă.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *