Și a trebuit ciripitul să devină lătrat
iar floarea să se spargă în urlet
ca orice punct al monotoniei când sare pe exclamare
sau își încovoaie spatele sub întrebare
inevitabila
sufocare
devine
polisidentă
(a) eram atât de tandră
sub degetele tale
măduva
suptă
ecoul blocat în cavități
(încă) te chem pe culoarele lor
rășcâi cu pila de unghii
(pentru că mi-au confiscat toate obiectele la intrare)
Domnule Ecou (?)
nitroglicerina sub limbă
A trebuit să treci oare chiar prin toate tunelele mele
ca zeul Linceu prin ziduri –
cunoscând fiecare direcție și drum
(dar) am fi putut și obișnuit
dar totuși nu am făcut-o (?)
o doză de
nu și over
Diviniza îmbrăcatul meu stratificat
tricouri cu bretele
mersul meu de prepeliță
și inghinalii rași impecabil
se schimbă
încă o metamorfoză
E fierbere
E vreme
de zugrăvit
Domnule Ecou?
– Mergem
strat după strat
grăsime după grăsime
transpirație după transpirație
puroi după puroi
în această baracă
tu, muscă grasă, domestică –
dacă ai fi știut măcar
că:
zidurile sunt subțiri
iar coridoarele strâmte
nu ai fi înnebunit
sau oricum ai fi făcut-o?
Traducere: Goran Mrakić
