MUSICA PURITAS DOMINICA (vrăjitoarele)

contrar așteptărilor, în marile opere nu sunt personaje malefice, fiind oarecum apropiate de Diavol, patronul lor nevăzut; ca atare, asemenea Necuratului  care întotdeauna își ține promisiunile  (vezi Faust, Mefistofeles) și vrăjitoarele sunt „fete” de cuvânt cu o condiție: să fie crezute și înțelese, mesajul lor fiind adesea sibilinic. Întâlnim trei ipostaze vrăjitorești profetice, după cum urmează: în verdianul Un Ballo in Maschera  prezicătoarea vrăjitoare Ulrica nu este luată în serios de cei vizați, astfel încât primul vizat moare. În Rusalka lui Dvořák vrăjitoarea Jezibaba pune niște condiții acceptabile dar care nu sunt respectate de cei doi îndrăgostiți, astfel că totul se termină firesc, adică tragic. Când însă apare întregul „sindicat” al vrăjitoarelor, precum în Macbeth – tot Verdi desigur – situația primește o complexitate deosebită fie pentru că unii nu înțeleg ceea ce ar trebui, fie pentru că înțeleg ceea ce vor; și astfel totul se încheie prin împlinirea profețiilor, suficient de sibilinice și acestea pentru a le fi aparent pe plac viitoarelor victime. Ar fi de remarcat și că, nu numai că nu sunt malefice dar nici urâte, nici babe. Întâi Ulrica întruchipată și vocalizată de Okka von der Damerau; apoi o Jezibaba admirabilă prin Dagmar Peckova; în fine vrăjitoarele shakespeariene „dirijate” de Mutti la Scala. 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *