Judith Herrin – Ravenna. Capitala Imperiului (1)

O istorie minuțios argumentată a unei cetăți aflate la apogeul imperial, într-o strălucitoare epocă pe care mulți au preferat să o numească „întunecată“. Vreme de patru sute de ani Ravenna a fost creuzetul Europei, unde s-a întâmplat ca trecutul să-și întâlnească viitorul, locul în care cultura Romei clasice a deschis calea creștinismului medieval, iar mozaicurile cetății au însuflețit o nouă ordine creștină, de la pâine și circ la bolul de supă și mântuire.

Orașul Ravenna devenise faimos grație marelui port Classis, plănuit cu secole mai devreme de Iulius Cezar ca bază a flotei romane din Estul Mediteranei. Este punctul din care a pornit Cezar spre Roma, în 49 î. Hr., traversând Rubiconul la câțiva kilometri spre sud, gest care a rămas faimos ca semn al angajamentului ireversibil. Douăzeci și doi de ani mai târziu, strănepotul său Augustus a stabilit drept centre ale puterii navale romane Ravenna, pe coasta de Răsărit a Italiei, și Misenum, pe cea de Apus, sub conducerea unor prefecți pretorieni. Și-a atribuit numele unui canal care străbătea zona estică a orașului, Fossa Augusta. Portul a fost creat artificial, în interiorul unei lagune, cu fundații care susțineau stâlpi, având capacitatea de a adăposti 250 de nave. Classis s-a transformat într-un mare centru naval, plin de constructori de vase, de marinari, de vâslași și meșteri de vele, așa cum a rămas consemnat pe pietrele lor funerare. Era legat de Ravenna printr-un canal care permitea bărcilor să acosteze aproape de oraș, iar între port și oraș s-a mai dezvoltat treptat o așezare, Cezareea. Astfel, complexul de așezări reprezenta un centru urban sigur, cu acces la Marea Adriatică și comunicație maritimă cu Constantinopolul.

Ravenna era construită pe bancuri de nisip și piloni de lemn, cu poduri peste numeroasele canale din jurul și din mijlocul orașului, la fel ca la Veneția mai târziu. Dispunea de toate componentele orașului roman tipic – clădiri municipale, spații pentru divertismentul public, temple și, apoi, biserici – risipite pe terenul mlăștinos care separa afluenții Padenna și Lamisa ai Padului. Enormul aparat guvernamental, forțele armate, negustorii și învățații l-au urmat cu toții pe împărat în noua capitală. Instinctul lui Stilicon s-a dovedit corect. Ravenna a devenit un centru aproape inexpugnabil, adesea asediat, însă rareori ocupat cu forța, și s-a dezvoltat ca o capitală cu structuri relevante grandioase, cu decorațiuni în stilurile artistice impresionante ale acelor timpuri. Ravenna era un oraș a cărui importanță se întemeia pe poziția lui geografică. Era un centru de conectivitate par excellence. Forțele formidabile care divizau Mediterana și aveau să ridice o nouă așezare în jumătatea de vest a lumii romane erau activate, concentrate și în parte definite de Ravenna. Istoria ei, prin urmare, nu este simpla istorie a unui oraș, a conducătorilor lui și a stilului de viață al locuitorilor săi. Este și o relatare cu mult mai largă despre puterile de departe atrase către și prin ea, care aveau să transforme Ravenna într-un autentic creuzet al Europei.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *