Călătoria lui Fan Shen sau eliberarea de maoism

În 1968, atunci când tinerii romantici ai stângii radicale europene îşi ridicau baricadele lor, în căutarea celei mai bune dintre lumile posibile, Mao era una dintre prezenţele în jurul căreia se adună speranţa. În contrast cu osificarea birocratică a URSS, China populară era un focar de energie revoluţionară. Cărticica roşie a Marelui Cârmaci oferea răspunsurile clare şi concise la întrebările unei întregi generaţii din Occident.

Căci maoismul înlocuieşte comunismul sovietic ca alternativă totalitară, mizând exact pe această forţă de iradiere a misticii şi mesianismului. China lui Mao este la originea celui mai îndrăzneţ experiment de remodelare umană din secolul XX: Pol Pot şi “khmerii roşii” sunt elevii fideli ce pun în aplicare tezele ce au condus China pe drumul revoluţiei culturale.

Cartea lui Fan Shen este o colecţie de fotografii din China populară devenită terenul de edificare al visului comunist. Revoluţia culturală aduce cu sine nu doar teroarea şi devastarea ideologică, ci şi mobilizarea fanatizată a “gărzilor roşii”. Tinerii sunt, în această luptă a lui Mao pentru salvarea purităţii revoluţionare, batalionul de şoc. Tinereţea gărzilor roşii este una pătată de sânge nevinovat.

Depoziţia lui Fan Shen este un roman de formare intelectuală, cronică a unui drum care îl duce dinspre radicalismul sanguinar al maoismului spre statutul de “suspect” şi mai apoi spre cel de exilat în Statele Unite. Itinerariul lui Fan Shen este unul al regăsirii libertăţii: al libertăţii interioare mai întâi şi mai apoi al celei politice.

Fan Shen este, la începuturile acestui text, unul dintre cei care, seduşi de verbul lui Mao, se înregimentează entuziast în armata sa de călăi. “Gărzile roşii” sunt populate de tineri pentru care unicul adevăr este adevărul revelat al Marelui Cârmaci. Paroxismul lor revoluţionar nu cunoaşte îndoiala. Ei atacă, devastează, mutilează, ard cărţi, brutalizează şi ucid. Ei sunt pompierii incendiatori fără de care tirania lui Mao ar fi de neimaginat.

Profilul “gărzilor roşii” este unul cât se poate de familiar veacului XX. Chipurile lor sunt cele ale tinerilor germani din “Hitlerjugend”, apărând Berlinul ruinat, la 1945. Chipurile lor sunt cele ale tinerilor sovietici care înaintează, senini, spre marele plan cincinal. Chipurile lor sunt cele ale tinerilor latino-americani care, în pas cu Castro, luptă cu bombe şi mitraliere pentru o lume mai dreaptă.

Şi poate că Fan Shen ar fi rămas, până la capăt, captiv al acestui univers reglat de dogmă şi pătat de sânge dacă îndoiala nu s-ar fi însinuat, treptat, spre a slăbi edificiul devoţiunii religioase. Trezirea lui Fan Shen este asemeni trezirii tuturor celor care se desprind de comunism- ea înseamnă revelaţia ipocriziei brutale care se află la temelia utopiei. Persecutarea propriilor părinţi, comunişti fideli, grăbeşte, poate, dezvrăjirea.
Dar drumul lui Fan Shen către eliberarea de maoism implică, înainte de toate, întâlnirea cu acea gândire pe care maoismul o încredinţează focului: lectura cărţilor interzise este pasul dincolo de domeniul comunist, este crima intelectuală care îl va transforma pe Fan Shen în omul ce nu mai poate adera la religia politică a părinţilor săi.

Şi nimic nu este mai tulburător decât acest efort de emancipare desfăşurat în pântecul unui stat totalitar. Lupta lui Fan Shen se poartă cu acest angrenaj construit spre a strivi şi a indoctrina. Salvarea din infernul revoluţionar depinde nu doar de tenacitate, ci şi de abilitatea disimulării. Noua identitate nu trebuie dezvăluită, prematur.

Romanul formării intelectuale se transformă în document al eliberării de sub vraja comunistă. Fan Shen consemnează, minuţios, căutările lui în acest univers pestilenţial al dictaturii. Secvenţele de text au o acuitate cinematografică. Scenele din sat, scenele de muncă forţată din fabrică, scene de studenţie, scenele de confruntare cu poliţia politică şi cu politrucii maoişti.

Garda roşie lasă în urma sa radicalismul utopic şi caută, cu frenezie disperată, calea de ieşire din vastul lagăr al Chinei populare. În labirintul de complicităţi şi de suspiciuni este nevoie de răbdare şi de prudenţă, mai cu seamă atunci când dosarul de “suspect” ideologic te urmăreşte, tenace. Fan Shen navighează în acest amestec , bizar şi fetid, de ipocrizie celestă şi de dictat partinic.

Iar viza de ieşire din ţară, cu destinaţia Statele Unite, este capătul de drum pe care Fan Shen îl atinge. Doar libertatea poate alunga, definitiv, tentaţia dedublării. Evadarea din China Comunistă este cel din urmă capitol din cronica despărţirii de imperiul dialectic al Marelui Cârmaci.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *