aKcept. 8

Era mai demult, ceea ce praf

și pulbere e azi, un fir de telegraf,

cu patru, născuți ca niște feți-

frumoși de pe-aici, vrăbeți,

bine crescuți, precum ori-

care alții, la juniori,

numai cu grâu și hamei,

ca să fie, duminica, zmei,

fiindcă,-n fiece sâmbătă seară,

li se lua masa molară

la familia Ew-

ing, și dacă μ

nu le era la cea mai înaltă

cotă, ca apa caldă,

cu toții ne temeam că-n betonul

cerului va sta jos fanionul,

iar soarele uns

cu toate alifiile de prânz

va rămâne singur în sus-pusul

său cu apusul,

din cauză că prin minte

nu le-a trecut și pasul înainte.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *