„Sharaz -de” : Sergio Toppi, visele şi deşertul.

Nopţile arabe pe care europenii le descoperă o dată cu traducerea miraculoasă a lui Galland sunt cu mult mai mult decât un text ce invită la recitire şi reverie- ele devin bazinul din care izvorăsc vise şi pământul fecund din care răsar plante neînchipuite şi bizare. De la Robert Louis Stevenson Stevenson la Borges, o sumă de texte îşi au rădăcinile în acest teritoriu ce încetează să mai aparţină doar Orientului. Pe străzile din Londra sau din Buenos Aires, coşmarurile sau închipuirile diafane se ivesc ca dintr -un miraj, parte a puterii fără de margini a fanteziei.

“ Sharaz-de” a lui Sergio Toppi descinde din această tradiţie ilustră şi gnostică a nopţilor care se întind sub sori depărtaţi. Textele sale grafice nu sunt adaptări mecanice, plate, fade ale originalului arab, ci parafraze ce evocă rafinamentul decandent al paginilor lui Marcel Schwob şi manierismul hieratic al picturilor lui Gustav Klimt. Ceea ce artistul italian reţine din cele “O mie şi una de nopţi” sunt miresmele şi culorile unui întreg univers.

În linie post modernă, Topp retopeşte materialul de care se serveşte după o reţetă alchimică. Cel care îi urmăreşte istoriile este chemat să intre în labirint. Sharaz-de, ipostaza Şeherezadei, îşi păstrează, în acest univers ficţional, aura de seducţie enigmatică. Ea este demiurgul ce ordonează cosmosul de cuvinte care îl învăluie şi îl farmecă pe soţul ei. Ea dă naştere lumilor care se ivesc sub ochii celui care poate dispune, la finele fiecărei nopţi, de viaţa ei, dar amână execuţia, vrăjit de munţii şi de deşerturile zămislite de strania sa companioană.

Recitirea lui Toppi reuneşte vocile tradiţiei orientale şi occidentale. Se simte, în câteva ocazii, la nivelul luxurianţei crude a naraţiunilor, ecoul capodoperei lui William Beckford, “ Vathek”. Imaginarul lui Toppi este marcat şi de amprenta ironică şi mitică a lui Dino Buzzati. Căutarea disperată a sensului vieţii, căutare ce distruge şi devoră, aminteşte de fuga în jurul lumii a lui Stefano Roi, temător de Monstrul Colombre. În cele din urmă, la căpătul cărării se află doar pustietatea morţii şi zidul absurd al nebuniei.

Alteori, în paginile prozei grafice a lui Toppi se poate ghici voluta borgesiană a gnozelor şi eresurilor. Toppi este atras irezistibil de această cavernă a misterelor. Artistul italian îşi populează istoriile sale arabe cu făpturile pe care ochiul omenesc le poate vedea doar în visele sale- de la unicorni până la teribila Pasăre Rok. Pământul arid şi ciudat al lui Toppi este călcat de vrăjitori şi de războinici, de duhuri şi de sultani ce aspiră să ajungă la marginile lumii şi mai departe. Fabulele sale sunt încărcate de un sens al scepticismului. Natura umană este înşelătoare,crudă şi tentată de răul pe care îl comite, încălcând legăminte şi promisiuni sacre. Răzbunarea înfăptuieşte justiţia, aducând pe cel vinovat în faţa dreptăţii divine.

Se spune că sunt cărţi destinate doar recitirii, de vreme ce întinsurile de cuvinte sunt prea vaste spre a afi străbătute de la prima călătorie. Este nevoie să revii şi să revezi stâncile şi adâncimile mării, să tragi în piept aerul care te face să uiţi de vechea ta condiţie omenească. Nopţile arabe aparţin acestei famili rare de texte mirabile, iar traducerea grafică a lui Sergio Toppi este omagiul suprem pe care banda desenată îl aduce văzului şi poveştilor, sinestezic.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *