N-a mai rămas de socotit nimic
Pe degetele acestei zile.
Sîntem aceiaşi, ca acum o fîntînă,
Ca acum un mănunchi de rodiri.
Doar neîmplinirile bat călcîiul, aliniindu-se
Tot mai acut, în bruma acestui timp
Năclăit de veghe –
De resemnări în tăcere, năclait,
De cum ne-am devenit, noi.
-Ramona BĂLUȚESCU, Unelte de mîntuire
