Lasă-mă să trăiesc doar din cîntul tăcut al lucrurilor.
Binecuvîntare a lumii mele este lipsa de adiere
Din lumea ce va veni cîndva.
Sînt haite mari de dureri pe urma mea,
Lasă-mă să îmi plec, o clipă, fruntea
Pe pieptul acestei linişti intermediare,
Pînă la cea o centimă mai mare,
Ce, atunci cînd mă-ncălzeşte lumina nădejdii,
Încă îmi spun că, la capătul acestei răni,
Ne va urma…
-Ramona BĂLUȚESCU, Unelte de mîntuire
