Linişte intermediară

Lasă-mă să trăiesc doar din cîntul tăcut al lucrurilor.

Binecuvîntare a lumii mele este lipsa de adiere

Din lumea ce va veni cîndva.

Sînt haite mari de dureri pe urma mea,

Lasă-mă să îmi plec, o clipă, fruntea

Pe pieptul acestei linişti intermediare,

Pînă la cea o centimă mai mare,

Ce, atunci cînd mă-ncălzeşte lumina nădejdii,

Încă îmi spun că, la capătul acestei răni,

Ne va urma…

 

-Ramona BĂLUȚESCU, Unelte de mîntuire

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *