Încastrată în frică

Eu am ales, prin neparticipare

La regula lumii.

N-ai spune, dar sînt încastrată în frică,

Să nu fiu prinsă –

N-a fost loc pentru tot,

Şi mi-am ales lumina din alte desimi.

Şi totuşi, mă leagă carnea de valea acestui loc,

Şi mă prefac din acelaşi leat,

Şi din aceeaşi pică faţă de neaşezări,

Şi aştept noaptea, să le chem pe ascuns,

Să le hrănesc din mînă,

Arşică a timpului ce va să vină,

Mereu altfel

De neînţeles, de neîngăduit, de ascuns.

 

-Ramona BĂLUȚESCU, Unelte de mîntuire

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *