Eu am ales, prin neparticipare
La regula lumii.
N-ai spune, dar sînt încastrată în frică,
Să nu fiu prinsă –
N-a fost loc pentru tot,
Şi mi-am ales lumina din alte desimi.
Şi totuşi, mă leagă carnea de valea acestui loc,
Şi mă prefac din acelaşi leat,
Şi din aceeaşi pică faţă de neaşezări,
Şi aştept noaptea, să le chem pe ascuns,
Să le hrănesc din mînă,
Arşică a timpului ce va să vină,
Mereu altfel
De neînţeles, de neîngăduit, de ascuns.
-Ramona BĂLUȚESCU, Unelte de mîntuire
