Am să mă pierd în cuvinte de-alint
Pe toată întinderea ta, înmiresmată.
Pete uşoare, curcubelate, pe apă,
Cuvintele sînt,
Ca o mînă de ochi,
Ca o mînă mirată.
Ne-a podidit timpul pe nări,
De parc-am furat
Din merele crăcii, de noroc suitoare.
În buzunarele goale, spre mine, cu grijă
Mereu am purtat
Păsări, s-ajut lumina să zboare.
Ne-am oprit departe,
Încastraţi în gînduri de tină,
S-alegem vieţile altora, bob cernut –
N-au mai rămas, drept punţi,
Decît cuvintele, să ne ţină
Ca pe o palmă firavă, trecerea spre lut.
-Ramona BĂLUȚESCU, Unelte de mîntuire
