Cu păsări în buzunar

Am să mă pierd în cuvinte de-alint

Pe toată întinderea ta, înmiresmată.

Pete uşoare, curcubelate, pe apă,

Cuvintele sînt,

Ca o mînă de ochi,

Ca o mînă mirată.

Ne-a podidit timpul pe nări,

De parc-am furat

Din merele crăcii, de noroc suitoare.

În buzunarele goale, spre mine, cu grijă

Mereu am purtat

Păsări, s-ajut lumina să zboare.

Ne-am oprit departe,

Încastraţi în gînduri de tină,

S-alegem vieţile altora, bob cernut –

N-au mai rămas, drept punţi,

Decît cuvintele, să ne ţină

Ca pe o palmă firavă, trecerea spre lut.

 

-Ramona BĂLUȚESCU, Unelte de mîntuire

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *