Maggie O’Farrell, Hamnet

Anglia, 1580: Ciuma Neagră cutreieră ținuturile, lovindu-i deopotrivă pe cei sănătoși și pe cei bolnavi, pe tineri și pe bătrâni. Sfârșitul lumii este aproape și, cu toate acestea, viața merge înainte. Un tânăr meditator de latină, sărac și chinuit de un tată violent, se îndrăgostește de o femeie extraordinară și excentrică. Agnes e o creatură sălbatică ce străbate pământurile familiei cu un șoim pe mână și e recunoscută pentru talentele ei de vindecătoare. Cunoaște plantele și poțiunile mai bine decât înțelege oamenii. Odată ce se stabilește împreună cu soțul ei la Stratford-upon-Avon, se transformă într-o mamă ultraprotectoare și în forța care ține împreună tânăra familie.

Un portret plin de lumină al căsniciei și o portretizare de neuitat a unui băiat care a fost uitat de toată lumea, dar al cărui nume a dat titlul celei mai celebre piese de teatru din toate vremurile.

Maggie O‘Farrell (n. 1972), prozatoare britanică, este autoarea a opt romane și a unui volum de memorii. A câștigat prestigioasele Betty Trask Award (pentru romanul After You’d Gone), Somerset Maugham Award (pentru romanul The Distance Between Us) și Costa Book Award (pentru romanul The Hand that First Held Mine). Cărțile ei sunt traduse în mai bine de 30 de limbi. Trăiește la Edinburgh, alături de soțul ei, scriitorul William Sutcliffe, și de cei trei copii ai lor.

FRAGMENT:*

Tatăl se află la două zile depărtare de casă, în Londra, iar în clipa asta merge pe jos prin Bishopsgate, spre râu, unde are de gând să cumpere o clătită, din acelea care se vând la tarabe acolo. Îi este o foame grozavă astăzi; s‑a trezit cu ea, iar berea și terciul de ovăz de la micul dejun și plăcinta de la prânz nu i‑au potolit‑o. Este atent cu banii, îi ține la el și niciodată nu cheltuiește mai mult decât e nevoit. Asta stârnește multe tachinări din partea celor cu care lucrează. Oamenii zic despre el că are aur ascuns în săculeți sub dușumeaua din odaia lui. A zâmbit când zvonurile astea i‑au ajuns la urechi. Bineînțeles, nu este adevărat: tot ce câștigă trimite acasă, la Stratford, sau ia cu el, înfășurat și ascuns în desagi, dacă pleacă la drum. Totuși nu cheltuie nici măcar un bănuț dacă nu este absolut necesar. Iar astăzi, clătita, în toiul după‑amiezii, este o astfel de necesitate.

Alături de el merge un bărbat, ginerele proprietarului său. Bărbatul acesta vorbește neîncetat de când au ieșit din casă. Tatăl lui Hamnet ascultă doar din când în când ce spune bărbatul — ceva despre dușmănia pe care i‑o poartă socrului său, o zestre promisă, dar neoferită, o făgăduială neținută. În schimb, se gândește la felul în care cade lumina soarelui, ca niște trepte, prin golurile înguste din clădiri, ca să lumineze strada acoperită de ploaie, la clătita ce îl așteaptă lângă râu, la foșnetul și mirosul de săpun al rufelor spălate, agățate deasupra capului său, în treacăt la soția lui, la felul în care omoplații ei gemeni se apropie și se depărtează când își ridică părul greu să și‑l prindă, la cusătura de la călcâiul cizmei, care pare că s‑a desfăcut, așa că acum trebuie să meargă la cârpaci, poate după ce‑și mănâncă pasca, de îndată ce scapă de ginerele proprietarului și de pălăvrăgeala lui plângăreață.

Iar Hamnet? Băiatul intră din nou în casa îngustă, construită pe un loc gol, neocupat. Nu se îndoiește acum că ceilalți se vor întoarce. El și Judith nu vor mai fi singuri. Acum, aici va fi cineva care va ști ce să facă, cineva care va avea grijă de toate astea, cineva care să‑i spună că totul este bine. Intră, lăsând ușa să se închidă în spatele lui. Strigă să anunțe că s‑a întors, că e acasă. Se oprește, așteptând un răspuns, dar nu se aude nimic: numai liniștea.

Maggie O’Farrell

Hamnet

Traducere din limba engleză de Mihaela Buruiană

Colecția „Anansi. World Fiction”, Editura Pandora M 

Roman recompensat cu Women’s Prize for Fiction 2020.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *