Fulminanta ascensiune a lui ”furculision”

Faptul că unii s-au străduit să ne prezinte „inaugurarea președintelui ales”, spre a fi mai aproape de colegii transatlantici, oricât de stupid, nu trebuie să ne mire. Apucătura se înscrie în ceea ce transilvăneanul Ion Codru Drăgușanu, vice căpitan al Comitatului Făgăraș,  numea cu regret în admirabilul său Peregrin transilvan, acum mai bine de un secol și jumătate, aplecarea popoarelor mărunte, mici, spre maimuțăreală și diminutivare de tip  mâncărică, băuturică, văcuță, bănuți – deveniți mărcuțe, depășite însă de euroi – și tot ce se poate mărunți, în absența sentimentului măreției adevărate. Începutul de an – poate va fi anișor… – ne-a servit pe cale fm întrebarea „Care e rezoluția ta pentru  2021?”, urmată de îndemnul „Înscrie-ți rezoluția pe… și poți câștiga 100 de euro!”.

Așa cum arată corect DEX, trimițând la fr. résolution  și evident la latinul resolutio , rezoluția nu poate fi un act individual ci „o hotărâre luată de un colectiv în urma unor dezbateri”. De asemenea, iar cu asta ne apropiem de corectitudinea etimologică, avem și înțelesurile de desființare, dispariția unor semne de boală, semn că terminologia medicală română știe încă ce spune. Problema e că rezoluția personală, dacă îi putem spune așa e o maimuțăreală incultă de ultimă oră după engleză unde există într-adevăr rezoluția personală pentru noul an, așa cum arătam și despre inaugurarea președintelui; numai că engleza a avut în perioada medievală, prin intermediul francezei, un parcurs în raport cu latina, iar româna un cu totul altul. Au spus-o ai noștri încă în secolul XIX dar și în XX că dacă vrem să ne îmbogățim limba corect, să ne întoarcem la limba latină. Nu numai că ne-ar lumina cât de cât mintal – nu pe toți desigur – dar am putea constata în ce capcane ale ridicolului riscăm să ne scufundăm. Deci, dacă gena simiescă nu ne dă pace și vrem neapărat s-o  avem pe resolutio, așa românește, vom constata că înseamnă desfacere, dezlegare, dar resolutio ventris e diaree, resolutio lori e slăbirea curelei ceea ce ar mai merge, iar în fine dezagregare, descompunere, moarte. Pentru doritorii de rezoluții etimologice și nu maimuțărite, e de arătat că participiul verbului de la care se trage substantivul, resolutus (3) adică, înseamnă, după caz, muiat, vlăguit de plăceri, desfrânat,  nestăpânit, evident urmând înțelesurile verbului. Ce s-a întâmplat în alte limbi, e povestea lor cu care noi nu avem nimic de împărțit pentru că ne avem povestea noastră adevărată și directă. Ca atare, lăsând de o parte stupizeniile mediatice, nu cred că e recomandabil nici pentru o mie de euro să-ți înscrii rezoluția pe 2021, între dezlegarea pântecelui și moarte… Eventual oricare din rezoluțiile   Consiliului de securitate  ONU, că tot nu le ia nimeni în seamă. Astfel s-ar putea atinge targetul de 100 de euro (și implicit împlinirea verbului a targeta), că finalitate, scop, țintă e prea mult  spus. Lămurire: nu sunt nicidecum un adversar al terminologiei preluate din engleză, mai ales că în covârșitoare parte e tot de origine latină după cum se poate vedea; evident că nu vom spune „șoricel”, deși unii care își respectă limba o fac… Sunt însă împotriva pocirii limbii care din „dulce și frumoasă” devine tot mai acră, urâtă și virală, trebuind în curând să-și facă un test pisiar în contul rezoluției unora, ca să nu-l  pronunțăm  pecere  că și fără  majuscule vom fi acuzați de nostalgii, în nici un caz de corectitudine. 

Până la urmă de ce nu am avea romgleza, așa stricăcioasă  cum e, de vreme ce și sora noastră mai mare are frangleza ei… Am fi și noi mai aproape de măreție, dacă altfel nu se poate, împlinind cumva dorirea vice căpitanului Comitatului  Făgăraș. 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *