Radu Oltean, Cetăți, castele și alte fortificații din România (4)

Antichitatea clasică

O lungă perioadă, până în a doua epocă a fierului, teritoriul țării noastre a fost dominat de păstori seminomazi, de cultură scitică. Aceștia, neavând așezări stabile, n‑au construit fortificații. Nici celții care au colonizat Transilvania după secolul al IV‑lea î.Hr. n‑au ridicat nici un fel de întărituri. De-abia după finele secolului al II‑lea î.Hr., în epoca de înflorire a civilizației clasice a dacilor (sec. al II‑lea î.Hr.– I d.Hr.), au reapărut cetățile. La Popești (jud. Giurgiu) au fost descoperite urmele unei mari așezări getice fortificate, o davă.

Astfel erau denumite așezările întărite, sedii ale unor aristocrați militari, centre meșteșugărești și comerciale importante. Alte asemenea dave au existat la Piscul Crăsani (jud. Ialomița), Răcătău (jud. Bacău), Sprâncenata (jud. Olt), Cârlomănești (jud. Buzău), Ocnele Mari‑Buridava (jud. Vâlcea).

Ca urmare a influențelor balcanice din sudul tracic și elenistic, aristocrația militară a dacilor stabiliți la poalele Carpaților a început să‑și ridice centre de putere pe vârfuri sau pinteni stâncoși de deal, fiind interesați – în mod evident – și de aspectul impresionant, „scenografic“ al locului ales. Astfel au fost așezările fortificate de la Polovragi, pe un platou de deasupra Cheilor Oltețului (jud. Vâlcea), sau Cetățeni (jud. Argeș), într‑un mic defileu stâncos al Dâmboviței. Însă cele mai spectaculoase fortificații dacice au existat dincolo de munți, în Transilvania, oarecum grupate în jurul nucleului de putere de la Sarmizegetusa Regia. La Tilișca, Căpâlna, Costești, Blidaru, Bănița, Piatra Roșie în Munții Orăștiei și la Ardeu și Piatra Craivii, la poalele Munților Apuseni, au fost descoperite cetăți cu ziduri de tradiție elenistică, pe care istoricii români le‑au botezat murus Dacicus. Un alt grup de cetăți dacice impozante au existat în sud‑estul Transilvaniei, precum Cetatea Zânelor (jud. Covasna) și Racoș (jud. Brașov). Toate aceste cetățui, ridicate mai curând spre a impresiona, n‑au fost construite spre a rezista vreunui asediu puternic, ci spre a inspira putere și autoritate.

În cursul secolului al VII‑lea î.Hr., grecii și‑au început expansiunea în Marea Neagră, pe litoralul căreia au întemeiat colonii. Pe teritoriul Dobrogei, cea mai veche colonie grecească a fost Histria, considerată de istorici cel mai timpuriu oraș din țara noastră. Histria a fost construită pe o colină stâncoasă puțin înaltă, aflată în vârful unei peninsule ieșite într‑un golf al Mării Negre, devenit prin colmatare (după mai bine de o mie de ani) lacul Sinoe. Au urmat apoi coloniile de la Tomis, Callatis, Argamum (lângă comuna Jurilovca, pe un promontoriu calcaros – capul Dolojman –, deasupra lacului Razelm). Aceste orașe au avut viață lungă, de aproape o mie de ani, timp în care suprafața lor și, desigur, fortificațiile și‑au schimbat mărimea și forma. Despre fortificațiile din perioada arhaică și greacă clasică se cunosc puține, deoarece urmele lor au fost acoperite și distruse de cele din epoca romană și bizantină.

Odată ce cucerirea romană a atins linia Dunării de Jos, în vremea împăratului Augustus, iar aceste teritorii au fost transformate în provinciile Moesia Inferior și Moesia Superior, soldații au construit pe malul drept al fluviului o serie de fortificații, majoritatea dotate cu instalații portuare. Multe dintre aceste așezări militare au evoluat în timp către statutul de orașe‑cetate. În perioada romană târzie, numită de istorici și romano‑bizantină, importanța strategică a Dunării de Jos a crescut foarte mult. În cei o sută de ani cuprinși între 250 și 350, anumite evenimente istorice, precum mutarea capitalei imperiale la Constantinopol și numeroasele atacuri barbare, în special ale goților, au dus la reorganizarea frontierei la Dunăre. Spațiul dintre Dunăre și mare a fost organizat ca o nouă provincie, cu numele de Scythia Minor, cu capitala la Tomis. Cele mai multe fortificații dobrogene, orășenești sau garnizoane militare, noi sau refaceri ale celor vechi, sunt datate în această sută de ani (secolele al III‑lea–al IV‑lea).

La Drobeta, pe Dunăre, a fost construit marele pod peste Dunăre, proiectat de Apolodor din Damasc, motivat de dorința de anexare a Daciei de către Traian după primul război contra lui Decebal. Podul a fost protejat de două castre, câte unul la fiecare cap al podului. În scurt timp, în jurul castrului Drobeta s‑a dezvoltat o importantă așezare civilă, protejată de asemenea de fortificații (val și șanț).

La Troesmis (comuna Turcoaia, jud. Tulcea), într‑un mare castru de legiune, a staționat în secolul al II‑lea Legiunea V Macedonica. Ulterior, în perioada romană târzie, castrul a fost părăsit, iar locuirea civilă și militară (aici a staționat o nouă legiune, mai mică, Legio II Herculia) s‑a mutat în două incinte fortificate (cetatea de est și de vest), cu ziduri înalte și bastioane în formă de U, protejate suplimentar cu valuri de pământ și șanțuri. Alt oraș‑cetate, care și‑a început evoluția tot de la un mic fort, a existat lângă un vad important al Dunării, la Noviodunum1 (lângă Isaccea, jud. Tulcea).

În perioada romană târzie au înflorit și alte orașe‑cetate din Dobrogea, nu numai cele aflate pe malul Dunării sau al mării. Astfel, Ibida (comuna Slava Rusă, jud. Tulcea), Tropaeum Traiani (comuna Adamclisi) sau Ulmetum (comuna Pantelimonul de Sus, ambele în jud. Constanța) au fost orașe bogate, cu mii de locuitori, care în secolul al III‑lea aveau deja curtine și turnuri masive, deosebit de puternice. Odată cu acceptarea creștinismului ca religie oficială, Tomis, Histria, Tropaeum Traiani au devenit cetăți episcopale, deoarece ierarhii au preluat numeroase funcții administrative. Între zidurile lor, arheologii au descoperit ruinele unor bazilici creștine monumentale.

Cetatea dacică de la Blidaru (jud. Hunedoara) (fotografie de Zoltán Czajlik, 2013):

Cetatea dacică de la Costești (jud. Hunedoara) (reconstituire).:

Zid dacic cu palisadă pe coamă , la Cetatea Zânelor (jud. Covasna). Reconstituire coordonată de arh. Monica Mărgineanu Cârstoiu:

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *