Seneca: Scrisori către Luciliu (2)

La om, care este lucrul cel mai bun? Raţiunea. Printr-însa el este superior celorlalte vieţuitoare, printr-însa vine îndată după zei. Așadar, raţiunea desăvârșită este binele propriu omului; celelalte însușiri îi sunt comune cu animalele și cu plantele. Este puternic? Dar și leii sunt. Este frumos? Dar și păunii sunt. Este iute? Dar și caii sunt. Nu mai spun că în aceste însușiri toţi îl depășesc. Dar nu mă interesează ce însușire are el în cel mai înalt grad, ci care e însușirea proprie lui. Are trup? Dar îl au și copacii. Are un impuls și o mișcare voluntară? O au și fiarele, o au și viermii. Are glas? Cu cât nu-i mai puternic cel al câinilor, mai ascuţit cel al vulturilor, mai profund cel al taurilor, mai dulce și mai mlădios cel al privighetorii!

Ce este propriu omului? Raţiunea. Această raţiune, dreaptă și desăvârșită, face întreaga fericire a omului. Prin urmare, dacă orice lucru este demn de laudă, atunci când își desăvârșește calitatea proprie și ajunge până la limita impusă de natura sa, și dacă însușirea proprie omului este raţiunea, el este demn de laudă și atinge limita impusă lui de către natură dacă-și desăvârșește raţiunea.

Seneca

Scrisori către Luciliu

Traducere de Gheorghe Guțu

Introducere de Dionisie Pîrvuloiu

Humanitas, 2020

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *