MUSICA PURITAS DOMINICA (autoportrete)

Suntem obișnuiți ca în abordarea unei opere ca spectacol sau pur și simplu auditiv, să știm cine sunt personajele ca „statut”, de la cele principale la cele secundare; Ramfis e mare preot, Regele e … rege, Amneris e fiica regelui, De Luna e conte,  Scarpia e baron, Tosca e cântăreață celebră, Tito e împăratul Titus al Romei; și așa (mult) mai departe. Portretele deci le (re)aflăm fie și din program. Sentimentalul Puccini aduce însă o noutate: personajul aproape anonim în La Bohѐme. Sărmanei tinere i se spune Mimi, fără însă ca ea însăși să știe de ce, după cum mărturisește în cutremurătorul autoportret pe care și-l face. Rodolfo se auto portretizează și el „sunt poet” și, ca atare „milionar de idei” dar caracter labil ca să nu zicem slab (rezultă ulterior, nu din autoportret desigur). Putem afirma că ascultăm un duet al autoportretelor, fără precedent. Cugetând  despre destinul tinerilor din spectacolul regizat de el, Franco Zeffirelli mărturisea îngândurat că e povestea celor care pornesc la drum în viață: unii reușesc și primesc nume, alții dispar anonimi, fără vină. Vom urmări însă duetul autoportretelor în superlativul film de artă apărut în 2008, gândit și regizat de Robert Dornhelm, austriac sau american, profesional vorbind, dar născut în Timișoara și trăitor eodem loco în perioada 1947-1961; și, dacă tot e timișorean să mai amintesc că documentarul său despre Școala de balet Mariinski (azi școala de  balet Kirov) din Sankt Petersburg a fost nominalizat la un Oscar. Pentru ca totul să fie sublim, perfect, timișoreanul și-a ales interpreții: Anna Netrebko și Rolando Villazon. Pentru posibilii cârtitori semi melomani (de ce atâta Netrebko?) răspund anticipat: deocamdată în această direcție ceva mai bun nu există. Fără sentimentalisme, conștient de rolul său nemuritor în univers, se autocaracterizează Mefistofele în opera cu același titlu a lui Arrigo Boito, stabilind un echilibru cosmic  până la urmă: „sunt spiritul care neagă totul, Creația”. Să ascultăm și acest autoportret necesar și fascinant; adică pe tot mai inegalabilul Ildar Abdrazakov.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *