Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu: Despre Destin (1)

Gabriel Liiceanu 

Dragă Andrei, știu că ai să râzi, dar iată la ce m-am gândit. Dacă oamenii de știință se zbat de câteva secole să afle care este originea vieții, de ce nu s-ar zbate și filozofii să dea o definiție convenabilă a destinului? Așa cum în cazul originii vieții a învins ipoteza Oparin-Haldane, de ce n-ar învinge în cazul destinului ipoteza Pleșu-Liiceanu? Însă o ipoteză nu poate fi confirmată decât în urma unor experimente. Or, în cazul nostru și al destinului, ipotezele ar urma să fie validate de-abia când se vor face experimente pe deplin edificatoare despre lumea-de-dincolo. Cum între noi doi, tu ești cel pasionat de știința intervalelor și a lui „dincolo”, așadar specialistul în „transcendent”, firesc ar fi ca tu să le transmiți pământenilor, la timpul potrivit, cum stau cu adevărat lucrurile.

(Sper să nu te superi dacă, din când în când, am să-ți mai bag câte un băț prin gardul transcendenței.)

Andrei Pleșu

Dragă prietene, înainte de a ne cufunda în tema destinului, lasă-mă să observ că avem de partea noastră acea complementaritate de care amândoi suntem conștienți. Pe noi doi, diferențele ne fac solidari și afectuoși. Da, vrem să provocăm cititorului o fertilă „cădere pe gânduri”, dar recurgând la persuasiune, la un spor de interogativitate, nu la vreun prestigiu de neînduplecat. Nu aspir nici la valabilitatea de manual a „ipotezei Oparin-Haldane” în problema originii vieții, luând-o ca model pentru o posibilă „ipoteză Liiceanu-Pleșu” în problema destinului (n-am competența de a stabili care dintre noi ar fi Oparin și care Haldane…). Zic mersi dacă vom reuși să provocăm un pic de neliniște și un orizont de cercetare proprie în ograda celor care ne urmăresc.

(Mă ameninți că, din când în când, ai „să-mi bagi câte un băț prin gardul transcendenței”, pe care o invoc prea des. Răspuns: o să vezi tu pe naiba, când transcendența o să-și bage și ea bățul prin și peste gardul imanenței tale!)

Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu

Despre destin

Un dialog (teoretic și confesiv) despre cea mai dificilă temă a muritorilor

Humanitas, 2020

Disponibil în librării din 11 noiembrie

Despre roata destinului, urzeala sorții și chipurile neașteptate ale ursitei se vorbește și se scrie de când lumea. Vechi și noi, culturile și civilizațiile dau înțelesuri tulburător-obscure acestor forțe nevăzute care par să conducă din umbră viețile oamenilor. Ce este, până la urmă, destinul? O zeitate legată la ochi? Libertatea omului de a-și asuma propriile fapte și decizii? Voia lui Dumnezeu? Fatalitatea?

Zece scrisori schimbate cu eleganța și firescul unei prietenii intelectuale vechi de peste patruzeci de ani, pline de reflecții, umor, experiențe personale și culturale, un turnir modern al ideilor în care se confruntă două concepții despre destinul omului. Un epistolar despre soartă și sorți care se citește pe nerăsuflate.

Gabriel Liiceanu (n. 1942) este filozof, eseist şi scriitor, personalitate civică şi academică. Jurnalul de la Păltiniş este un bestseller al anilor ’80, mijlocind întâlnirea cititorilor cu modelul cultural construit de Noica. Tragicul, Cearta cu filozofia, Despre limită, Ușa interzisă, Despre minciună, Despre ură, Despre seducție, Declarație de iubireScrisori către fiul meu, Întâlnire cu un necunoscut, Dragul meu turnător, Nebunia de a gândi cu mintea ta, Continentele insomniei, Aşteptând o altă omenire, Caiet de ricoşat gânduri, Isus al meu sunt o parte dintre volumele publicate de-a lungul timpului la Editura Humanitas.

Andrei Pleşu (n. 1948) este scriitor, filozof, eseist, un reper al vieții publice și academice românești. Este director fondator al revistei Dilema (ulterior Dilema veche), fondator şi preşedinte al Fundaţiei Noua Europă. A debutat cu eseuri de filozofie, istorie și teorie a artei. Fără a abandona discursul filozofic, l-a lărgit spre explorările teologice sau etice (Minimmoralia, Despre îngeri, Despre bucurie în Est şi în Vest). Este o voce inconfundabilă a publicisticii, aplecându-se asupra unor subiecte actuale ale politicii, culturii sau vieții cotidiene. Alte titluri includ: Jurnalul de la Tescani, Limba păsărilor, Chipuri și măști ale tranziției, Obscenitatea publică, Comèdii la porțile Orientului, Despre frumuseţea uitată a vieţii, Față către față: Întâlniri și portrete, Parabolele lui Iisus: Adevărul ca poveste, Din vorbă-n vorbă.23 de ani de întrebări şi răspunsuri, Neliniști vechi şi noi, Despre inimă şi alte eseuri.

Un comentariu

  1. mircea munteanu "mongolul" says:

    Destinul?
    Incepe cand ADN-ul individului (in celula embrion, de fapt) se formeaza. Se stabilesc ce organe va avea si cum vor functiona. De ce creier, muschi, inima, vase de singe etc. va dispune. Din clipa aceea, se stabileste cine va fi campion si cine bolnavicios sau in „aurea mediocritas”. (Nu in sensul ca va duce o viata cumpatata, echilibrata, ci ca nu se va putea desprinde de multime; nu va fi campion niciodata.) Poate si in clipa aceea se stabileste cine va invinge in lupte sau -prin bagajul de anticorpi transmis de tata- in eventuale epidemii.
    Este primul nivel al destinului. Biologic. Influentat de starea de sanatate a parintilor, de ADN-ul lor si de substantele consumate imediat inainte de procreare. (Droguri etc.)
    Apoi urmeaza sarcina, cand fatul poate fi influentat de cele traite de mama si alimentatia ei.
    Odata aparut pe lume, intervin forte multiple asupra sa.
    In primul rind sociale. (Ca „bietul om sub vremi” este.) Cutumele grupului in care s-a nascut, dimensiunile grupului, transformarile din interiorul grupului sau. Interactiunea grupului sau cu celelalte grupuri.
    Actiunea unor terti (din grupul sau, sau din afara grupului) asupra lui. Actiuni porovocate sau nu.
    In fine, actiunile (si nazujntele) individului. Si greselile „cu voie si fara de voie”.
    Mai putem adauga fortele cosmice si telurice, ce pot provoca schimbari dramatice in viata individului si a comunitatii.
    O ecuatie destul de simpla, nu? Sigur am mai uitat cate ceva.
    Putem spune ca ne nastem campioni sau nu. (Fizic.) Conditiile sociale ne pot transforma in campioni sau ratati (economic, social). (Vezi Alfried Krupp, care a mostenit o forja amarata si a transformat-o -si cu ajutorul familiei- intr-o firma celebra, datorita timpurilor. In timp ce tatal sau, a ratat. Erau alte vremuri. Nu mai vorbesc de revolutii, schimbari dramatice etc.)
    Destinul nu este fix. Se modifica in fiecare secunda, in functie de ceilalti oameni. (Influente pozitive, negative.)
    Din pacate, sec. XX (ba chiar din sec. XIX) aduce cu sine o categorie speciala de oameni. „Cadristii”. Care fac si desfac destine, dupa cum au chef. Se cred zei, desi sunt muritori. Se cred perfecti, desi sunt influentabili si fac numeroase greseli.
    De Destinul antic, mai scapi. Ii rogi pe zei, aduci ofrande, se poate modifica. (Daca arati supunere si invoci bunavointa zeilor. Daca te opui… mergi pe „barba” ta.) Dar pentru „Destinul cadristilor” nu exista nici o sansa de scapare. Ma rog, poti apela la „Sf.Mita”.
    Poate ca ar fi nevoie ca intelectualitatea, macar, sa fie la adapost de asemenea influente. Si asta nu se poate decat prin independenta financiara si edituri solide, care sa publice si pe „respinsii” oficialiatatilor. Va amintiti de „Le Salon des Refuses”, din Parisul lui Napoleon al III-lea? Ce efervescenta, ce start pentru noi curente…
    Cred ca mai-marii societatii noastre (in special in domeniu cultural) ar trebui sa fie mai activi si independenti, dovedind ca Destinul si-l poate face omul. In felul asta isi construiesc si propriul destin, ajutind sute de amarasteni din hulita categorie „scarta-scarta pe hirtie” sa-si implineasca -la rindu lor- destinul. (Eventual sa-si construiasca un nou destin.) Sute, nu unul, doi… cum era moda pina acum.
    Pe cand o „Editura a refuzatilor”? Sau a tuturor celor trecuti la Index. Inainte si dupa ’89.
    (O editura care sa cumpere mauscrisul si sa se ocupe de publicarea lui, pe banii editurii, cu beneficii procentuale in plus, din vanzari, pentru scriitor.)
    In rest, sa dea Dumnezeu sa citim numai de bine!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *