Radu Paraschivescu – Vitrina cu șarlatani  (3)

Vineri, 12 septembrie: Sunt veşnic recunoscător persoanelor dragi pentru energia pe care mi‑o oferă în procesul de transformare. Asta presupune, ce‑i drept, dereglarea cântarului şi până la urmă înlocuirea lui, dar sacrificiul merită făcut. Sub privirile persoanelor dragi, cu precădere ale celei în compania căreia îmi place să mă aflu, îmi inventariez voluptuos obiceiurile alimentare şi mă bucur de fiecare dată când consemnez un new entry. Astăzi, de exemplu, îmi face plăcere să trec în rândul obiceiurilor delicata Poutine Montréal din inefabila bucătărie portugheză (pui la jar, cartofi pai, telemea, ardei copt, ceapă caramelizată, castraveciori muraţi, sos piri piri de usturoi cu turmeric). Chiar aşa, de câte ori trebuie să mănânci un lucru ca să devină obicei alimentar? De zece ori în două luni e suficient? Da? Mulţumesc. Oricum, puţine lucruri te pot duce atât de sigur spre obezitate ca reţetele de viaţă pe care le afli de la Academia de Slăbit.

Sâmbătă, 13 septembrie: E weekend şi prin urmare tiparele emoţionale stau la coadă să se manifeste. Primul şi poate cel mai important ţine de mulţumirea de‑a nu te duce la serviciu şi de‑a întârzia în pat până spre prânz. Francezii numesc această deprindere faire la grasse matinée, numai că proverbiala lor lipsă de imaginaţie îi face să rămână cu ochii pe pereţi şi cu gândurile în dezordine. Cu totul altfel se prezintă mulţumirea faţă de perspectiva unei zile de trândăvie când zăboveşti în pat uitându‑te la televizor şi dând gata trei pungi cu chipsuri, un platou cu buşeuri şi halvaua rămasă de ieri. Singurul sacrificiu e părăsirea pentru treizeci de secunde a aşternutului, timp în care te duci la frigider şi‑ţi iei o sticlă mare de Pepsi.

RADU PARASCHIVESCU (n. 1960, Bucureşti) trăieşte în Balta Albă şi se visează la Roma. E mefient faţă de avioane, reptile şi sfaturile medicilor. Croieşte articole pentru ziare şi reviste, traduce romane, se ocupă cu hermeneutica ofsaidului în emisiuni de analiză fotbalistică şi – mai rar decât i-ar plăcea – scrie cărţi. Are câţiva prieteni francezi de nădejde (Millefeuilles, Plaisir Sucré, Macaron etc.), fără să-şi fi trădat prima iubită: ciocolata de casă. Se îmbată cu vocea lui David Gilmour şi chitara lui Mark Knopfler. La Humanitas, domiciliul lui profesional, publică nişte cărţi de „Râsul lumii“. Se îndrăgosteşte repede şi-i trece greu. Detestă clişeele, laptele şi broccoli. A scris despre nesimţiţi, Inès de Castro, Maradona şi Caravaggio.

Cărţi: Efemeriada (2000, Libra); Balul fantomelor (2000, RAO, reeditare Humanitas, 2009); Bazar bizar (2004, Maşina de scris, reeditare Humanitas, 2007); Fanionul roşu (2005, Humanitas, Premiul Ioan Chirilă pentru cea mai bună carte de sport a anului); Ghidul nesimţitului (Humanitas, 2006); Fie-ne tranziţia uşoară. Mici rostiri cu tâlc (Humanitas, 2006); Mi-e rău la cap, mă doare mintea. Noi perle de tranziţie (Humanitas, 2007); Cu inima smulsă din piept (Humanitas, 2008); Răcani, pifani şi veterani (coord., Humanitas, 2008); Dintre sute de clişee. Aşchii dintr-o limbă tare (Humanitas, 2009); Fluturele negru (Humanitas, 2010); Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian (Humanitas, 2011), Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri (Humanitas, 2012), Maimuţa carpatină (Humanitas, 2013), Muşte pe parbrizul vieţii. Nou catalog de perle (Humanitas, 2014), Noi vorbim, nu gândim. Nouă colecţie de perle româneşti (Humanitas, 2015), Poveşti de dragoste la prima vedere (coautor, alături de Ioana Pârvulescu, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana şi Adriana Bittel – Humanitas, 2015), România în 7 gesturi (Humanitas, 2015), Aștept să crăpi (de astăzi, în prime-time)(Humanitas, 2016), Cum gândesc politicienii (Cum? Gândesc politicienii?) (Humanitas, 2016), Am fost cândva femeie de onoare și alte povestiri (Humanitas, 2017), Cartea râsului și a cercetării (Humanitas, 2017), Două mături stau de vorbă. Scene românești (Humanitas, 2018), Orice om îi este teamă (Humanitas, 2018), În lume nu-s mai multe Românii (planetei noastre asta i-ar lipsi) (Humanitas, 2019), Omul care mută norii (Humanitas, 2019), Recviem vessel pentru tata (2020).

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *