Shaun Bythell – Jurnalul unui librar

FEBRUARIE

„Aș vrea să fiu un librar de métier? În general, în ciuda bunătății pe care mi-a arătat-o angajatorul și a unor zile fericite petrecute în librărie, nu.“ George Orwell, Amintirile unui librar¹, Londra, noiembrie 1936

Reticența lui Orwell de a se dedica meseriei de librar este de înțeles. Există un stereotip al proprietarului nerăbdător, intolerant, antisocial, interpretat perfect de Dylan Moran în serialul Black Books, care (în linii mari) pare adevărat. Bineînțeles, există și excepții și mulți librari nu se conformează acestui tipar. Din păcate, eu da. Însă nu a fost mereu așa și îmi aduc aminte că, înainte să cumpăr librăria, eram un om prietenos, cu care te puteai înțelege. Dar tirul constant de întrebări plictisitoare, finanțele dificile ale afacerii, certurile nesfârșite cu personalul și cu clienții

fără număr, obositori și puși pe tocmeală, m-au redus la ceea ce sunt acum. Aș schimba ceva din toate astea? Nu.

Prima dată când am văzut The Book Shop în Wigtown, aveam optsprezece ani, eram în orașul meu natal și tocmai mă pregăteam să plec la facultate. Îmi amintesc limpede cum am trecut pe lângă librărie cu un prieten și am comentat că mai mult ca sigur se va închide în cel mult un an. După doisprezece ani, pe când mă aflam într-o vizită de Crăciun la părinți, am trecut pe aici să văd dacă găsesc un exemplar din Three Fevers, de Leo Walmsley și, în timp ce discutam cu proprietarul, am recunoscut că mi-e greu să găsesc un job care să-mi placă. El mi-a sugerat să cumpăr librăria lui, fiindcă abia aștepta să iasă la pensie. Când i-am spus că nu am bani, mi-a răspuns: „Nu ai nevoie de bani. Pentru ce crezi că exista bănci?“ În mai puțin de un an, pe 1 noiembrie 2001, la exact o lună de la aniversarea mea de treizeci și unu de ani, magazinul a devenit al meu. Înainte să-l preiau, ar fi trebuit poate să citesc un text publicat de George Orwell în 1936. Eseul Amintirile unui librar pare și astăzi la fel de adevărat ca atunci și, pentru cei la fel de naivi ca mine pe vremea aceea, este un avertisment util că lumea anticariatelor nu este chiar o idilă, în care stai într-un fotoliu, lângă un foc întețit, cu picioarele în sus, încălțat în papuci, fumând pipa și citind Istoria declinului și a prăbușirii Imperiului Roman, de Gibbon, în timp ce un șir de clienți încântători te atrag în conversații inteligente, înainte de a cheltui pumni de bani. De fapt, adevărul nici nu poate fi mai diferit. Dintre toate observațiile lui Orwell din eseul acela, comentariul „mulți dintre cei care intrau la noi erau genul de oameni care sunt o pacoste oriunde, dar care într-un anticariat se pot manifesta și mai bine“ este poate cel mai potrivit.

¹Toate citatele din Amintirile unui librar, de George Orwell, sunt preluate din ediția Polirom, 2011, a volumului de eseuri Carți sau țigari, în traducerea lui Ciprian Șiulea. Am păstrat scrierea cu „î“ în interiorul cuvintelor și „sînt“, așa cum apare în volumul respectiv.

Traducere din limba engleză și note de Mihaela Buruiană

Colecția ANANSI, coordonator: Bogdan-Alexandru Stănescu

Editura Pandora M

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *