Un vid, un ocol în care se tace

Suspendată, amintirea de vară se naște .
Mișcare e linia vieții când plec
În dimineața , când țărmul nu mă mai recunoaște .
Buclele strânse foșnesc lângă tine , petrec. 
 
 
Lin doarme piatra în vers. 
Umbra-i văpaia rostogolită.
Norii , milimetru cu milimetru-n revers .
Cu fața-n deșert , cu mâhnirea ivită. 
 
 
Literele-s fluturi , ferestre fără de pată.
Homer despică zilnic existența în fire .
Suflarea tânără pare-o răsplată 
În cercul prelung, cu vuiet subțire. 
 
 
Cântă, descântă mișcarea cea lină ! 
Noapte de noapte , pustiul se-nchide tenace .
Solstițiul aproapelui e pedeapsa senină ,
Un vid , un ocol în care se tace. 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *