Secvențe pandemice (o selecție)

Regretabil, pandemia virală a adus cu sine o accentuare vizibilă – nu neapărat numeric – a cazurilor de manifestări comportamentale… pandemice de odinioară în rândul cetățenilor. Evident, ne interesează ce e la noi; nici cei de „dincolo” nu duc lipsă de „manifestări” și manifestații, dar e treaba lor.

În fața unei filiale bancare se așteaptă în relativă ordine intrarea în incintă; un bărbat, remarcabil prin absența măștii, o are în spate la un metru (nu trebuie doi, fiind o familie) pe consoarta purtătoare de mască; își face apariția o funcționară bancară: „domnuʹ, v-aș ruga să vă puneți masca…”, la care interpelatul răspunde firesc „are femeia…”.

După o ușoară zgândărire a situației, poliția locală se instalează în unele stații de tramvai pentru a-i monitoriza pe călătorii aflați în așteptarea vehiculului de transport în comun. Duetul unisexual se remarcă prin faptul că unul din componenți  poartă mască, iar secundul o are sub bărbie unde o păstrează și după ce încheie convorbirea celularizată, trecând brusc la apostrofarea călătorilor care nu se maschează cu celeritate deși tramvaiul e deja prezent în stație.

Deși sordid, scabros chiar, episodul următor nu e singular, aparținând de pandemicul non viral, precedent deci; în piață negustorii poartă preferențial masca sub bărbie în timp ce clienții par ceva mai ordonați; un cetățean cu etate incertă, desigur nemascat se oprește și își aruncă sputa, elegant spus ca să nu zicem că scuipă, pe caldarâmul nu tocmai dezinfectat al pieței; câțiva mascați (civili) se opresc remarcând nuanța galben verzuie a flegmei, iar unul îi spune „linge-o,  animalule, stați-ar în gât că de acolo ai scos-o!”. Supărarea flegmaticului e mare și la fel de inutilă ca a celui care l-a apostrofat cu justificat spirit civic. Apare organul competent care constată că persoana incriminată a dispărut din spațiul comercial și că „pe stradă nu avem ce să-i mai facem”: ceea ce corespunde adevărului, trotuarele fiind adesea pătate natural. În acest tip de caz ar exista o soluție: odinioară în vagoanele de tramvai, deasupra intrării, pe interior, era amplasată o plăcuță metalică emailată având  inscripția nu scuipați pe jos; ceea ce înseamnă logic că și atunci se putea scuipa și în sus dar nu avem exemple convingătoare și nu era recomandabil din nici un punct de vedere. Dacă s-ar trece la o reamplasare a unor asemenea plăcuțe de avertizare în locurile publice, e recomandabilă utilizarea plasticului, în nici un caz a alamei sau a aluminiului. Amenințările cu amenda sunt inutile căci ar stârni vigilența avocatului poporului care le-ar anula dintr-un email. Precedentul există în cârdășie cu CCR (ar putea fi Comitetul Central… Român).

Televiziunile – toate arată la fel dar isterizează în grade diferite –  ne prezintă un cuplu prosper care se confesează: „nu e de stat în România… de 12 ani suntem în Austria, acolo da domʹle, avem 840 de euro ajutor pe lună…”; la întrebarea „și ce lucrați acolo?” răspunsul pe un ton aproape intrigat e „păi cum ce lucrăm? Luăm 840 de euro pe lună…”. Că prostia occidentală accentuată de drepturile omului e tot mai stupefiantă, e clar. Nu doar în țara citată.

Iată doar câteva exemple care ne pot explica de ce unele treburi sunt cum sunt,  la noi cu un anumit specific, la alții cu al lor. Și, pentru că am amintit din nou televiziunile, cam toate eiusdem farinae (promit să nu renunț la trimiterile latine, chiar dacă putem consemna marea victorie a pandemiei mentale la noi: a fost eliminată probabil definitiv latina din școli), de remarcat că nu mai auzim nimic de ISIS (doar zeița mai apare pe posturile istorice), despre invazia migranților, despre milioanele din taberele din Turcia, despre criminalii români din țară și din UE „rătăciți” prin spitale private și despre multe altele; mai mult chiar, unele canale se înfundă la final de săptămână repetând obsesiv datele virale ale zilelor precedente, încât nu poți să nu-i dai dreptate unui eminent virusolog american care constata recent că cei mai mulți trecuți de 70 de ani nu vor muri nicidecum din cauza virusului ci pentru că se uită prea mult la televizor.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *