Criza: vocile ICDE în timpul pandemiei (4)

Cât de mult v-a schimbat viaţa profesională criza Covid 19? Cum a schimbat sistemul de justiţie?

Totul este schimbat. Activitatea ordinară e aproape suspendată, judecăm doar urgenţe. Sunt mulţi oameni nemulţumiţi că procesele lor sunt blocate. A crescut infracţionalitatea domestică. Când merg la Tribunal, folosim tehnologia digitală şi asta e ceva pozitiv. Au fost colegi care au strâns bani pentru donaţii în diverse acţiuni civice. Inclusiv VeDem Just a primit donaţii de la judecători din Cluj, Craiova sau Moreni.

Se poate face justiţie online? Ce avantaje/dezavantaje sunt?

Visul meu este să prind primele procese transmise online. Am propus asta în 2015 în România, dar aproape că am fost luat în râs de nişte judecători de genul celor care credeau că acea gaură din unitatea centrală care se deschide când apeşi pe un buton este pentru pus ceaşca de cafea. Am văzut că funcţionează transmiterea online la curţile supreme din UK, SUA şi Australia. Oricum, noi deja înregistrăm audio şedinţele de judecată de vreo 10 ani, deci avem un început de transparenţă. Acum e cazul să mergem un pas mai încolo: să facem transmisii online audio-video ale proceselor publice. Oamenii ar vedea că facem justiţie, magistraţii şi avocaţii s-ar comporta ireproşabil în sala de judecată, toţi ar avea de câştigat. Deocamdată facem videoconferinţe cu deţinuţii din Penitenciar sau arestaţii de la Poliţie. Avocatul e în sala noastră, procurorul la fel. Ei bine, ce ar fi dacă fiecare ar fi în alt loc? Am economisi timp şi bani. Eu cred că ăsta e viitorul, până la urmă. Costuri minime şi eficienţă maximă.

Restricţiile impuse pentru evitarea răspândirii virusului pot fi considerate o restrângere a drepturilor omului. Sunt voci care contestă duritatea acestor măsuri.

Da, starea de urgenţă a adus o restrângere a exerciţiului unor drepturi: oamenii nu mai au voie să desfăşoare activităţi culturale, artistice, religioase sau sportive în spaţii închise, nu se pot aduna în grupuri mai mari de trei persoane pe stradă, nu au voie să se deplaseze decât în anumite condiţii la rude, la serviciu sau la magazin, persoanele peste 65 de ani au şi mai multe limitări, deţinuţii nu mai au dreptul la pachete sau vizita intimă. Constituţia permite această restrângere a drepturilor. E pentru prima dată în România postdecembristă şi e greu pentru toată lumea. Juriştii încă nu au curaj să comenteze dacă e normal ca un ministru civil să dea ordine militare unor civili, dacă medicii au voie să demisioneze în plină criză, sau cum e posibil să se interzică comunicarea publică a unor date cu privire la numărul de bolnavi din spitale. Ca judecător, sunt obligat prin Constituţie să apăr drepturile omului şi tocmai de aceea sunt uimit de imensa tăcere aşternută peste mii de magistraţi şi avocaţi. De ce? Nu ştiu. Eu personal am reacţionat contra cu privire la declaraţia României de a se retrage de la respectarea CEDO în perioada stării de urgenţă. Au existat vreo patru reacţii cu privire la acest aspect extrem de discutabil din perspectiva respectării drepturilor omului. Să sperăm că eu sunt cel care m-am înşelat şi că, după încetarea pandemiei, vom reveni 100% la situaţia juridică dinainte de aceasta.

-fragment de interviu, invitat: CRISTI DĂNILEȚ

*Criza : vocile ICDE în timpul pandemiei / coord.: Raluca Moldovan, Thomas Tolnai, Valentin Naumescu. – Timişoara : Editura Universităţii de Vest, 2020

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *