Povestea din turn

Povestea din turn se pierde în fân.
Un joc pe furiş, un trup trecător ,
Un roşu englez ce se-ntinde a spân,
Cu liniile vieții , c-un iamb plin de zbor.
 
Ating omoplatul. E-un alt adevăr.
Jugulara zidirii pare amintire. 
Absența de sus până jos este un măr,
Un prag amărui peste- omenire . 
 
Degetele singure n-ating niciun flutur.
Sunt aparențe ce mângâie un crâng.
Chipul amar de pe câmpie îl mătur
Și timpul, chiar timpul din cearcăn îl sting. 
 
Povestea din turn e o altă lumină .
O mișcare suspectă, o floare în tremur,
Dimineața de vară foșnește canină 
Ca țărmul străin din vechiul cutremur.  

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *