MUSICA PURITAS DOMINICA (Buxtehude, Membra Jesu nostri)

Ironie istorică sau nu – oricum nu mai contează – din opera germano-danezului Dietrich Buxtehude (1637-1707) s-a pierdut o  mare parte; cu toate acestea s-a păstrat suficient cât să fie considerat unul dintre stâlpii fondatori ai  barocului german. El s-a declarat, pare-se, toată viața danez poate pentru că s-a născut în Danemarca de atunci (Germania azi). Unde mai pui și că  prenumele său e când Dieter, când Detrich, când, mai aproape de adevăr probabil, Dietrich. Amănunte care, iată, iarăși nu au relevanță în planul muzicii pe care ne-a lăsat-o. A fost organist bisericesc, pe urmele  genitorului său, apoi a socrului său (cutuma cerea să te și căsătorești cu fiica predecesorului) în Lübeck,  însă  nu unul oarecare ci vizitat cu reverență de Haendel și Bach care au învățat de la el în perspectiva a ceea ce va fi muzica barocă prin ei. Nu știm cât de credincios era procentual Dietrich, un aspect iarăși nerelevant atâta timp cât prin compozițiile sale ajunge totuși la o relevare a sacrului nemaiîntâlnită până la el; îndrăznesc să afirm aceasta fie și propunând audierea fragmentelor  Ad pedes. Ad manus din compoziția păstrată cu titlul  Membra Jesu nostri. Pe bună dreptate s-a întrebat cineva „oare cine a mai compus atât de sublim despre părțile corpului?” . Aici intervine însă un amănunt esențial în muzică: contează și cine te interpretează; nu o dată interpretul te înalță sau te scufundă (fie și temporar). Varianta propusă e o înregistrare din 2005 (Harmonia mundi): interpreții sunt… una și unul, adică două și trei vocal, iar instrumental – îngeri pământeni ai vechilor instrumente. De ascultat cu atenție și pronunțarea  impecabilă a textului sacru latin, nici nemțească, nici franțuzească,  firească până la urmă, căci dirijorul René Jacobs, acest inegalabil  arheolog al barocului, este prin pregătire și latinist. Iată, contează și asta uneori. 

Deci: fragmentele amintite, cu posibilitatea de a ieși din timp fie și pentru zece minute, urcând în eternitatea sacrului, cu revenire apoi; pentru doritori însă posibilitatea de a rămâne mai mult prin integrală într-o excelentă interpretare texană.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *