Anumite evenimente din săptămânile trecute – unul singur în fapt multiplicat ca efect – au probat plenar cât de actual este în continuare multimilenarul Decalog, iar din acesta mai ales interdicția de a-ți face idoli și a te închina lor. Valabilitatea (și) acesteia ne spune limpede că omul nu s-a schimbat și nici nu o va face căci, în caz contrar, ce (ne-)am mai face cu prevederile veterotestamentare și nu numai? Un gânditor francez din secolul trecut considera că „o viață de om nu valorează nimic, dar nimic nu valorează cât o viață de om”. Putem să îi dăm dreptate sau nu, pentru că aprecierea (sau deprecierea) depinde de om; desigur că eliminarea fizică a unui individ, în mod mai mult sau mai puțin brutal, chiar dacă victima are antecedente penale, poate provoca furia unei colectivități. Atunci însă când totul primește dimensiuni planetare, ceva nu e în regulă, iar când politicienii de pe mapamond se declară șocați, parcă îți vine mai curând să te întrebi horațian „prieteni, v-ați putea reține râsul?”. Totul a pornit de la culoarea victimei. Problema ar trebui să fie că a murit violent un cetățean, indiferent de sex, etate, religie sau culoare. În fapt cea mai evidentă discriminare o relevă cei care se isterizează universal pentru că avem afro-americani, hispanici americani, țigani români și așa mai departe. Oamenii au nevoie însă în continuare de idoli; falși desigur. Am asistat în fapt la o nouă idolatrizare pe criterii discriminatorii tocmai din partea idolatrilor, în defavoarea ordinii statale, indiferent unde și a instituțiilor reprezentative.
Dar, dacă un împărat care și-a ucis fiul, a devenit Sfânt și punct de reper al unei credințe pe care o împărtășim într-un număr apreciabil, prin joc politic și spovedanie pe patul mortuar, de ce nu ar putea deveni simbol al luptei universale pentru dreptate… rasială, un individ apăsat pe jugulară de un polițist și de a cărui moarte (de existență nici atât) nu ar fi aflat nimeni în absența mijloacelor celularizate. Impactul este indiscutabil superior unui bombardament precum – de exemplu – cel de odinioară asupra maternității din Belgrad, soldat cu zeci de morți, nou născuți și cam tot atâtea lehuze. Constatăm atât din exemplul constantinian cât și din cel recent că idolatria are nevoie de individualități, nu întotdeauna imperiale, posibil anonime și tocmai de aceea incitante.
Există un mecanism al creării idolilor pereni sau momentani (care intră în uitare la apariția altora). Și nu întâmplător am început invocând Decalogul, căci, iată, Decameronul geniului din Certaldo începe tocmai cu prezentarea modului în care se naște un idol, chiar dacă până la urmă i se zice „sfânt”, în Povestea întâia. Sfântul Ciappelletto este la origine un escroc fără pereche, unic deci „de înjurat știa să înjure mai strașnic ca oricine de dumnezei și de toți sfinții… de-ar fi fost la o adică să fure, fura împăcat cu sine, ca omul cel cucernic când dă și el pomană”; trecând peste faptul că măsluia acte, înșela la jocul de cărți, într-o zi, aflat în deplasare, Ciappelletto e lovit de un morb necruțător, bănuim că nu ciumă, nu corona virus căci nu era contagios; „bietul om, bătrân cum era și trăit în desfrânare, după spusa doctorilor, mergea din zi în zi mai rău”; cere să i se aducă un călugăr pentru spovedania finală, iar gazdele nu îndrăznesc să-l refuze căci – intervine deja mulțimea – „norodul de pe-aici văzând una ca asta… s-o ridica împotriva noastră urlând în gura mare: „Javrele…”. De la mănăstire vine un călugăr senil și evlavios, venerat de toți dreptcredincioșii. După ce îi ascultă toate minciunile ordinare și sfruntate, venerabilul monah nu doar că le crede dar ajunge la concluzia că e vorba de un viitor sfânt; starețul, în mod cert un om calculat, se gândește că nu strică în biserică un mijlocitor pentru o seamă de minuni; deci cel decedat în seara aceleiași zile, „este îngropat cu cinste într-un coșciug de marmură”, după ce „mai tot norodul din oraș, cu mic cu mare, îngroșând se călca îmbulzindu-se pe urma lor” (a monahilor) fusese convins de sacralitatea mortului; fără a respecta nici o distanțare, „cu zel puternic și dragoste pentru mort, dădură buzna toți ca să-i sărute mâinile și picioarele”; tot norodul, în înțelepciunea lui, decide, desigur cu încuviințarea cuvioșilor părinți, ca de a doua zi să se închine ca la sfinți. Și astfel se naște Sfântul Ciappelletto, un nou idol.
Pentru cele contemporane nouă, ar fi de aflat desigur cine e „starețul”? Amintesc doar că un demonstrant parizian recunoștea cu dezinvoltură că oricum era planificat pentru un protest în acea zi. Pentru vizualizare recomand filmul lui Pier Paolo Pasolini Decameronul.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
