Solomon Marcus: „Singurătatea matematicianului”

[Gorj TV, Târgu Jiu, decembrie 2014]. Răni deschise 7. Educația omenescului, Spandugino, 2017

Aveţi un proiect pe care l-aţi anunţat într-un interviu la ziarul Gândul despre educaţia omenescului. E un con­cept care vă aparţine. Ce înţelegeţi prin acest concept?

Solomon Marcus: Expresii oarecum apropiate se folosesc de când lumea: să formăm caractere, să dezvoltăm respectul pentru morală etc. Dar acum, am ales această expresie, „educaţia omenescului”, pentru a accentua faptul că, din­colo de toate identităţile pe care noi le avem (identitatea de gorjean, identitatea de Târgu Jiu, identitatea de oltean, identitatea românească, identitatea europeană), există o identitate esenţială care nu vine în conflict cu cele pe care le-am enumerat, ci dimpotrivă, se solidarizează cu ele: identitatea noastră ca fiinţe umane. Mi se pare că, în momentul de faţă, în care mai toate aspectele vieţii s-au globalizat, în care există o legătură organică între ce se întâmplă într-un loc şi ce se întâmplă pe planetă, este esenţial să dezvoltăm şi să educăm de la cea mai fragedă vârstă această deschidere către fiinţele umane de pretu­tindeni. Aş spune că ideea de identitate care ne preocupă atât de mult nu poate fi realizată, înţeleasă decât împreună cu ideea de alteritate. Ori le educăm pe amândouă, ori nu educăm pe niciuna. A ne dezvolta o identitate puternică este un fapt condiţionat de capacitatea de a ne dezvolta o relaţie corectă cu alteritatea de orice fel. Adică să învăţăm de la fragedă vârstă că dincolo de atâtea lucruri care ne pot despărţi de o altă fiinţă umană: limba, culoarea pielii, naţionalitatea, religia, vârsta, nivelul de cultură şi atâtea altele, există acest numitor comun: că suntem fiinţe uma­ne. Lucrul acesta trebuie să conteze mai mult decât toa­te deosebirile. De la această premisă trebuie să plecăm: alteritatea, dacă este în interiorul omenescului, nu este un motiv de adversitate.

Pentru cei care încearcă să vă înţeleagă, e posibil ca această construcţie să stârnească valuri de nemulţu­mire: cum adică, în sistemul de educaţie, nu vorbim de omenesc?

  1. M.: În mod explicit, nu pretindem ceva anti-ome­nesc, dar faptul că neglijăm antrenamentul pentru relaţia cu alteritatea, faptul acesta se răzbună. Nu uitaţi că ros­tul culturii şi al educaţiei este de a-l scoate pe copil din starea lui iniţială de animalitate şi de a-l pregăti pentru o viaţă care să-l distingă de un animal oarecare. Animalul (câinele, pisica etc.) vede o adversitate în tot ce este deo­sebit de el. Reacţia firească a animalelor în faţa a ceea ce e diferit de ele este să le vadă drept duşmani. Dacă noi nu îl educăm pe copil în această direcţie, poate şi el să cadă victimă acestei situaţii. Chiar pe teren mergând, observăm că aşa se întâmplă: copilul, dacă nu este educat, dacă este antrenat doar în sensul că singurii lui prieteni sunt părinţii şi fraţii lui, el cade uşor victimă acestei situaţii, acestei ati­tudini de a vedea o adversitate, o duşmănie în tot ceea ce este deosebit de el, de a încerca să reacţioneze chiar prin violenţă fizică. Şi lucrul acesta se observă. Înţelegerea di­ferenţei este rezultatul unui act de cultură, nu vine de la sine, nu vine de la natură. Ca un copil să înţeleagă câtă prietenie se poate ascunde într-un alt copil care vorbeşte o altă limbă, faptul acesta este rezultatul unui act de cul­tură. Un copil în faţa unui alt copil, care vorbeşte o altă limbă, are totuşi ceva care să îl apropie de el: un schimb de zâmbete. În momentul în care ei schimbă un zâmbet, dintr-odată ei simt că este ceva care îi uneşte, dar în ace­laşi timp deosebirile pe care le vede [un copil la alt copil] îl înfricoşează. Faptul că nu poate comunica mai mult cu el îi creează o teamă, şi de la teamă până la o reacţie vi­olentă nu-i decât un pas. Vedeţi cum se leagă lucrurile? Într-o lume în care atât de uşor ne deplasăm dintr-un loc în altul al planetei, atât de rapid, atât de uşor putem intra în legătură cu fiinţe umane din alte locuri ale planetei, este esenţial să învăţăm să ne înţelegem cu aceste fiinţe. Toate aceste cuceriri ale tehnologiei moderne (televiziunea, in­ternetul), faptul că copiii învaţă engleza, franceza, toate aceste lucruri îl înarmează [pe copil], îi dau posibilitatea să intre în comunicare cu fiinţe umane de pe planetă. Nu vă daţi seama cât de important este acest lucru pentru a crea o solidaritate umană, o solidaritate care să transgre­seze graniţele de orice fel.

 

http://edituraspandugino.ro/stiitne-socio-umane-studii-interdisciplinare/105-rani-deschise-7-educatia-omenescului.html

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *