Oblomov pune mîna pe pușcă

„Un rus a împuşcat cinci persoane pe motiv că făceau gălăgie noaptea sub ferestrele sale, a anunţat poliţia duminică, informează AFP şi EFE, preluate de Agerpres. Tragedia a avut loc în micul oraş Ielatma, în apropiere de Riazan, în centrul Rusiei, la 200 km sud-est de Moscova, în condiţiile izolării în case pentru a combate răspândirea noului coronavirus. Suspectul, un bărbat de 32 de ani, a deschis focul asupra unui grup de tineri, patru bărbaţi şi o femeie, care „vorbeau tare pe stradă, sub ferestrele sale”, în jurul orei 22:00, sâmbătă seara, au spus anchetatorii. După un schimb verbal cu cei care îi erau vecini şi pe care îi acuzase în mod repetat că îl deranjează, acesta şi-a luat puşca de vânătoare şi a tras în grup. Toate victimele, cu vârste între 22 şi 31 de ani, au murit din cauza rănilor la faţa locului. Autorităţile ruse din domeniul sănătăţii au recomandat reducerea vânzărilor de alcool în timpul carantinei” (G4Media.ro, 5 aprilie 2020).

Serghei Semionovici Katul era un cunoscut autor de benzi desenate despre sfîrșitul istoriei și triumful facil și inevitabil al Antichristului. Strania lui cultură umanistă îi permitea să amestece citate din Sfîntul Irineu cu replici ale ciocănitoarei Woody, să aducă împreună celebri matadori portughezi obișnuiți să-și fotografieze mustățile de șapte ori pe zi și fachiri pakistanezi fericiți să calce în transă pe tăciuni aprinși, măgari înțelepți și mariachi de la capăt de lume, nebuni întru Christos și regizori de videoclipuri pentru trupe de heavy metal, clopotari smintiți de prea multă băutură și autori de manuale despre reflexoterapie originari din Azerbaidjan, stîlpnici venerați de întreaga creștinătate și cămilari plini de nisip. Pentru el, nimic nu părea prea kitsch pentru a nu fi aruncat în bizara ciorbă a textelor sale din care ieșeau mereu la lumină cîțiva roboți ce purtau cruci și mitraliere, călcînd în picioare trupurile sfinților și fecioarelor și aruncîndu-le în hăul fără margini pe care apărea întotdeauna scris cu litere gotice numele lui Pascal. Unii comentatori susțineau că Serghei Semionovici Katul se credea singurul moștenitor al vervei demonice a lui Tarantino, ale cărui filme le văzusese de cîte treizeci și trei de ori, în vreme ce alții erau convinși că el fusese un biet copil neglijat de părinți și bunici care citise de-a valma almanahuri pentru țărani, cărți bisericești, tratate filosofice și romane SF, iar asta îi tulburase iremediabil mințile.

Serghei Semionovici Katul nu avea nici o îndoială că toate criticile care îl vizau erau rodul resentimentelor unor inși invidioși și grei de cap incapabili să înțeleagă geniul pur chiar atunci cînd erupe. Visa să ajungă la Los Angeles și să se bată pe burtă cu rapperi miliardari și cu starlete cu cozi fistichii, transmițînd mesajul său creștin într-o lume plictisită ce nu apucase să știe cît de dornică era să-și asculte profetul. Nu s-ar fi mirat prea mult să afle că urma să fie ales președinte al Statelor Unite, înfruntînd cu o trompetă în mîna stîngă și o cameră de filmat în mîna dreaptă armata bestiilor scuipate din gura sa mieroasă de către Tovarășul-Secretar-General-al-Națiunilor-Unite-Rozbombon-Antichristul. N-avea nici o îndoială că spurcăciunile aveau să piară de îndată ce avea să le întîmpine, de parcă ar fi fost înzestrat cu nemiloasa privire a vasiliscului, iar urmarea n-ar fi putut să fie decît triumful, aclamațiile nesfîrșite ce s-ar fi auzit de la un capăt al altuia al pămîntului și proclamarea lui drept Rege Universal, Geniu între Profeți și Profet între Genii.

Serghei Semionovici Katul își petrecea multe ore pe zi imaginîndu-și în detaliu toate aceste magnifice festivități ce aveau să aducă triumfala încheiere a istoriei și ridicarea unui rus la rangul de Atotputernic al Atotputernicilor, iar uneori se întîmpla să adoarmă cu un zîmbet de încîntare în colțul buzelor. Cînd se trezea, mîzgălea grăbit 225 de cuvinte, desena cîteva trupuri zgribulite și 66 de îngeri purtători de mitraliere grele, dădea peste cap două sticle de vodcă și se plimba prin casă pînă cînd amețea și avea impresia că trebuie să se pregătească de luptă. După cîteva ore neclare, se prăbușea la picioarele patului și visa bătălii apocaliptice și pitici de grădină înzestrați cu inegalabile capacități de oratori și gînditori ce urmau să țină discursuri fulminante în palatele Noii Rome, ridicîndu-i din țărînă pe obidiți și umiliți și dezvăluind în chip definitiv marea enigmă a Creației. Din păcate pentru el, Serghei Semionovici Katul se trezea de fiecare dată înainte de a fi apucat să audă dezlegarea enigmei și urla îndelung ca un cîine bătut, stingîndu-și amarul cu o sticlă de vodcă. Apoi, se cufunda în minunatele lui reverii și lucrurile continuau urmînd aceeași fericită rutină, fără să conteze prea mult dacă era noapte sau zi.

Pentru puținii săi prieteni, pare evident că bietul Serghei Semionovici Katul a fost trezit de cei cinci petrecăreți tocmai atunci cînd spera din nou să afle enigma supremă a creației rostită din gura unui hidos pitic de grădină ce păruse să se transforme în atenianul Socrate. Ei credeau că piticul îi făcuse un semn discret, îi dezvăluise numele greu de secrete al lui Dumnezeu și se pregătise să continue pentru ore întregi seria de revelații, însă totul fusese întrerupt de nesăbuința unor tineri bețivi cu vîrstele între 22 și 31 de ani. Lui Serghei Semionovici Katul nu i-a mai rămas altceva de făcut decît să pună mîna pe armă și să-i răpună pe acești clevetitori de cea mai joasă speță care l-au împiedicat să afle adevărul suprem. De ceea ce avea să se întîmple cu trupurile lor nu i-a mai păsat, dar ar fi preferat să fie date la cîini.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *