(fragment de interviu) Tatiana Niculescu – Seducătorul domn Nae

În numărul din luna iunie al revistei RAMURI va apărea un amplu interviu – realizat de Cristian Pătrășconiu – a cărui tematică gravitează în jurul celei mai recente cărți a Tatianei Niculescu, ”Seducătorul domn Nae. Viața lui Nae Ionescu” (Humanitas, 2020)

Cartea Tatianei Niculescu va fi lansată vineri, 29 iunie, la ora 19, în cadrul târgului de carte online elefant.ro

Iată, în avanpremieră un fragment din dialogul care urmează să apară în revista RAMURI:

Din descrierile contemporanilor care l-au cunoscut bine se poate deduce că suferea de o formă de disonanță cognitivă, o stare inconfortabilă de tensiune psihică între ce crezi despre tine însuți și ce ții neapărat să pari în ochii lumii.

Malefic?

S-a spus despre el, da, că ar fi avut momente de demonism. Maria Cantacuzino, Maruca, îi face un subtil portret în acest sens și mă opresc în carte asupra intuițiilor ei legate de Nae Ionescu pentru care făcuse o pasiune ușor morbidă. Pe urmă, din pricina repetatelor lui critici la adresa patriarhului Miron Cristea, bietul Nae Ionescu s-a trezit și pictat pe un perete al bisericii patriarhale în chip de drac care conduce tineretul spre flăcările iadului. Fresca există până în zilele noastre. De fapt, ascuțimea inteligenței lui făcea să fie perceput uneori ca nefiresc de pătrunzător, de bun cunoscător al firii omenești și, în consecință, era un interlocutor periculos…, care se răfuia în presă cu tarele clerului și ale ierahiei bisericești.

Sfânt, în nici un caz?

Sfințenia are, cred, alte coordonate de gândire și simțire. Dar nu există nici un dubiu că era un căutător febril în materie de credință religioasă, un căutător al sensului vieții preocupat de raporturile omului cu Dumnezeu. Și era și un practicant, încă de foarte tânăr, de exerciții spirituale. Avea o minte antrenată nu numai intelectual, ci și spiritual. Dacă spiritualmente se afla în lumină sau în întuneric, asta e o altă discuție. Dar era un om care voia cu obstinație să creadă în Dumnezeul creștin și în dogmele unei ortodoxii naționale (ceea ce e o contradicție în termeni, dar contradictoriu era și el). Poate că așa s-ar putea rezuma aplecarea lui spre religie și mistică.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *