Cea mai mare provocare din ştiinţă este aceea de a înţelege modul în care misterele naturii umane – aşa cum se reflectă în experiența individuală a lumii – se nasc din materia fizică a creierului. Cum reușesc niște semnale codificate, emise de miliarde de celule nervoase din creier, să dea naștere conştiinţei, iubirii, limbajului şi artei? Cum reușește o reţea extraordinar de complexă de conexiuni să dea naștere sentimentului nostru de identitate, unui eu care se dezvoltă pe măsură ce ne maturizăm, dar care rămâne, în mod remarcabil, constant de‑a lungul experienţelor din viaţa noastră? Aceste mistere ale eului îi preocupă pe filosofi de generaţii întregi.
O abordare în vederea elucidării acestor mistere ar fi reformularea întrebării: ce se întâmplă cu conştiinţa de sine atunci când creierul nu funcţionează cum trebuie, când este afectat de traumă sau de boală? Fragmentarea sau pierderea conştiinţei de sine astfel rezultate au fost descrise de doctori şi deplânse de poeţi. Mai recent, specialişti în neuroştiinţe au studiat modul în care se dezintegrează eul atunci când creierul este asaltat. Un exemplu celebru este Phineas Gage, muncitorul feroviar din secolul al XIX‑lea a cărui personalitate s‑a schimbat în mod spectaculos după ce o bară de fier i‑a străpuns partea frontală a creierului. Cei care îl cunoşteau de dinainte de accident spuneau pur şi simplu: „Gage nu mai e Gage”.
Această abordare implică un set „normal” de comportamente, atât pentru un individ, cât şi pentru oameni în general. Linia care separă „normalul” de „anormal” a fost trasată în locuri diferite de diverse societăţi de‑a lungul istoriei. Oameni diferiţi din punct de vedere mintal au fost consideraţi uneori ca fiind „înzestraţi” sau „sfinţi”, dar cel mai adesea au fost trataţi ca fiind „devianţi” sau „posedaţi” şi supuşi stigmatizării şi unei cruzimi îngrozitoare. Psihiatria modernă a încercat să descrie şi să catalogheze tulburările mintale, însă migrarea diferitor comportamente dincolo de linia ce separă normalul de tulburare este o dovadă a faptului că graniţa e neclară şi variabilă.
Toate aceste variaţii de comportament, de la cele considerate normale la cele considerate anormale, sunt determinate de variaţiile individuale din creierul nostru. De fapt, fiecare activitate în care ne implicăm, fiecare sentiment şi gând care ne conferă sentimentul individualităţii izvorăsc din creier. Atunci când gustaţi o piersică, luaţi o decizie dificilă, vă simţiţi melancolic sau trăiţi o bucurie intensă în faţa unui tablou, vă sprijiniţi în totalitate pe mecanismele biologice ale creierului. Creierul dumneavoastră vă face cine sunteţi.
Probabil că sunteţi convins că experimentaţi lumea aşa cum este ea – că piersica pe care o vedeţi, o mirosiţi şi o gustaţi este exact aşa cum o percepeţi. Vă bazaţi pe faptul că simţurile vă oferă informaţii corecte, astfel încât percepţiile şi acţiunile dumneavoastră sunt ancorate într‑o realitate obiectivă. Dar acest lucru este doar parţial adevărat. Simţurile dumneavoastră vă asigură informaţiile de care aveţi nevoie pentru a acţiona, dar nu îi prezintă creierului o realitate obiectivă. În schimb, îi oferă informaţiile necesare pentru a construi realitatea.
Mintea tulburată. Ce ne spun ciudățeniile creierului despre noi înșine de Eric R. Kandel, traducere de Lucia Popovici, a apărut recent la Editura Polirom și este disponibilă pe www.polirom.ro: https://www.polirom.ro/web/polirom/carti/-/carte/7205.
Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină 2000
Eric R. Kandel, unul dintre cei mai importanţi specialişti în neuroştiinţe din lume, face o neobişnuită incursiune în universul enigmatic al creierului, arătînd ce ne dezvăluie tulburările mintale despre natura umană. Pe baza cercetărilor sale inovatoare şi a lucrărilor altor experţi, el încearcă să răspundă la una dintre cele mai dificile întrebări cu care ne confruntăm: cum apare mintea din materia fizică a creierului? Cei 86 de miliarde de neuroni cerebrali comunică între ei prin cele mai fine conexiuni, care ajung uneori să fie alterate sau chiar întrerupte. În felul acesta, procesele din creier care dau naştere minţii pot fi afectate, ducînd la tulburări precum autismul, depresia, schizofrenia, boala Parkinson sau tulburarea de stres posttraumatic. Studiul acestor afecţiuni şi explorarea potenţialelor lor tratamente ne pot ajuta să înţelegem mai bine felul în care creierul produce experienţele şi capacităţile noastre fundamentale – gîndurile, sentimentele, comportamentele, memoria şi creativitatea.
„Captivantă… Foarte bine construită, naraţiunea lui Kandel îmbină perspectiva istorică şi relatările personale cu explicaţii ale unor experimente recente.” (The New York Times Book Review)
„Kandel este un cititor abil şi un observator meditativ… Neuroştiinţa prinde viaţă în studiul lui prin reflecţiile personale şi imaginative asupra minţii tulburate…” (Science)
„Informaţii fascinante interpretate cu abilitate de un maestru.” (Kirkus Reviews)
„Fără îndoială, neuronii vor zbîrnîi în timp ce cititorii vor reflecta asupra incitantei cărţi a lui Kandel.” (Booklist)
Din cuprins:
Ce ne pot spune tulburările creierului despre noi înşine • Natura noastră profund socială: spectrul autist • Emoţiile şi integritatea eului: depresia şi tulburarea bipolară • Memoria, depozitara eului: demenţa • Creativitatea înnăscută: tulburările creierului şi arta • Principiul plăcerii şi libertatea de a alege: adicţiile • Conştiinţa: marele mister nedezlegat al creierului
Eric R. Kandel, unul dintre pionierii ştiinţei cognitive moderne, este profesor la Columbia University şi activează în cadrul Howard Hughes Medical Institute. În anul 2000 a fost unul dintre laureaţii Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină datorită studiilor sale privind învăţarea şi memoria. Este autor al lucrărilor In Search of Memory: The Emergence of a New Science of Mind (2007), The Age of Insight: The Quest to Understand the Unconscious in Art, Mind, and Brain, from Vienna 1900 to the Present (2012) şi Reductionism in Art and Brain Science: Bridging the Two Cultures (2016) şi coautor al volumului Principles of Neural Science (1981).
