MUSICA PURITAS DOMINICA (Anotimpurile – variante)

Despre Antonio Vivaldi am mai scris propunând fragmente din compozițiile sale; dar trebuie să recunoaștem că Preotul Roșu (roșcovanul  de fapt) rămâne în conștiința melomanilor de pretutindeni mai ales prin Le quattro stagioni  (Anotimpurile), lucrare compusă în perioada 1716 – 1717. Vivaldi e un exemplu care ne poate face să ne întrebăm la ce-i „folosește”  unui preot tânăr, anonim, dacă se îmbolnăvește în primii ani de sacerdoțiu? Devine mare compozitor, întâi în Veneția, apoi în Europa. Altfel spus, ajunge să slujească tot Divinitatea dar nu în altar ci la un nivel superior, prin sublimul muzicii primit de la Ea printr-un troc amiabil. Spre a fi în ton cu…  anotimpurile, să audiem întâi Primăvara; și totuși, chiar dacă în contrast, să ascultăm apoi și Iarna, poate cea mai profundă prin sonoritățile care anunță un final, al anului. Dar pentru probitate și cu orice risc, trebuie spus că anotimpurile anului  au inspirat și în secolul XX; în cu totul altă expresie, dar memorabilă și aceasta. Dacă pentru afirmarea componistică a lui Vivaldi îmbolnăvirea a fost decisivă, după cum arătam, pentru câțiva  tineri muzicieni greci benefică a fost instaurarea dictaturii militare, a regimului coloneilor, determinându-i să plece în occidentul Europei; și astfel a apărut copilul Afroditei Aphrodite’ s Child făcând  furori în 1970 cu splendida melodie Spring, Summer, Winter and Fall, adică anotimpurile. Spre a nu trezi suspiciuni și scandalizări precum la un spectacol wagnerian, trebuie subliniat că grecii în discuție (Demis Roussos, Euangelos Papathanasiou (Vangelis de azi), Loukas Sideras și apoi Amargyros Koulouris) știau muzică clasică în primul rând: proba peremptorie au dat-o la debutul european la Paris cu Rain and Tears în 1968, o prelucrare a Canonului în Re major a lui Pachelbel. Să-i ascultăm deci și pe ei. 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *