F. Brunea-Fox: profesiunea, reporter

Reportajul este, asemeni cinematografului, un copil al veacului XX. Alert, neliniştit, senzaţional, poetic, el acompaniază istoria şi ia parte la marile ei bătălii. Creşterea şi descreşterea reportajului este una dintre în care se oglindeşte măreţia şi fragilitatea lumii noastre. Documentarul devine parte a ficţiunii, iar aventura, angajarea, curajul colorează textul , căruia îi oferă soliditatea autenticităţii.

De această viaţă a reportajului în secolul trecut este legată şi viaţa lui F. Brunea- Fox. Poate în mai mare măsură decât Geo Bogza însuşi, Brunea- Fox este intruchiparea acelui “grand reporter” român ce este echivalentul, în spaţiul autohton, al unui Joseph Kessel. Acolo unde Bogza caută poematicul sau epopeea, sub semnul mitului şi al tragicului, Brunea- Fox este preocupat de educarea privirii ce caută în realitate colţurile de sarăcie, de dramă, de senzaţional. Biografia de scriitor avangardist al lui Brunea- Fox de dinaintea biografiei de jurnalist îl pregăteşte pentru această priză a realului. Cu scriitura sa nervoasă şi precisă, Brunea- Fox ar fi putut deveni, asemeni atâtor altor europeni expatriaţi, un redutabil scenarist hollywoodian. Se simte în paginile sale fremătarea unei sensibilităţi atente la organizarea imaginii, capacitatea de a gândi textul cinematografic.

Destinul lui Brunea- Fox se scrie într-un secol XX românesc desfigurat de teroare, de crimă şi de totalitarism. Jurnalismul său nu poate exista decât în condiţiile unui climat de libertate a expresiei, fie ea şi precară, fie ea şi sufocată de starea de asediu. De la 1938 încolo, vocea lui Brunea- Fox este una din ce în ce mai stingheră. Persecuţiile antisemite sunt urmate de intervalul comunist : insurgenţa sa nu poate fi acomodată cu un regim al şabloanelor şi propagandei. Stânga democratică a lui Brunea- Fox este stânga umanitară a lui Ion Vinea sau Tudor Teodorescu- Branişte. Tirania nu se poate servi decât sporadic şi cu prudenţă de aceste voci ale trecutului.

Recitite astăzi, după aproape un secol de la scrierea lor, reportajele lui Brunea – Fox sunt mărturia în care se află înscrisă personalitatea autorului ca personaj al propriei vieţi. Brunea-Fox adoră să meargă în întâmpinarea vieţii, a unei vieţi ce palpită în colţurile văduvite de eleganţa glamour şi neatinse de bogăţia opulentă. Căutările sale nu sunt căutări ale senzaţionalului,ci ale fragmentelor de umanitate şi de suferinţă. Angajamentul etic al reporterului implică datoria sa de a spune povestea neştiută a celor aproape invizibili. Parteneteriatul cu Iosif Berman, miticul fotograf interbelic, este menit să releve conturul unui întreg spaţiu de umbră.

Scrisul lui Brunea- Fox este asemeni unei camere cinematografice care se avântă dincolo de marginile trasate de respectabilitatea vremii sale. Coborârea în leprozerie este una dintre capodoperele sale: amestecul de precizie documentară şi de trepidaţie narativă este remarcabil. Leproşii sunt stigmatizaţii, marginalii, uitaţii, persecutaţii: faptul divers al evadării din colonia medicală dezvăluie o tragedie ascunsă. Instantaneele lui Brunea –Fox sunt încarcate de o poezie nostalgică în clipele în care salvează ceva din ingenuitatea şi candoarea evreimii sărace din Maramureş. Este acea umanitate pe care Holocaustul o va nimici, este acea umanitate al cărei chip despovărat de zgura antisemitismului este păstrat aici, ca într-o cutie de fotografii de familie.

Reportajul lui Brunea- Fox este animat de curiozitatea unui scafandru. Explorările sale sunt explorările domeniilor ascunse privirii: sunt teritoriile oraşelor de provincie cufundate în marasm ( acel Mizil despre care va scrie, memorabil, şi Geo Bogza,) sunt teritoriile prostituţiei şi ale tripourilor, sunt teritoriile gangsterilor şi ale argoului. Bucureştiul lui Brunea- Fox este nocturn şi marginal. El se intinde înspre cartierele mărginaşe şi acoperă o ţesătură de destine fascinantă prin polifonia ei. Bucureştiul său este unul al umiliţilor şi obidiţilor, dar şi cel al raziilor de poliţie: proteic şi neliniştitor, el face parte din materia mitului.

Reportajul lui Brunea- Fox este o secvenţă din istoria intelectuală a modernităţii noastre. El participă la un moment al căutărilor febrile, înainte ca piatra tombală a dictaturilor să se aşeze peste România sa. Identitatea lui Brunea- Fox este alcătuită din materia textelor sale: intensă, pasionată, empatică, angajată, umanitară. Literatura sa devine o autentică ficţiune documentară. Vocea reporterului este vocea umanităţii în mişcare.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *