Cele patru imperii

„Părinţii din satul francez Crets en Belledonne au înscris în mod simbolic 15 oi la o şcoală primară pentru evitarea închiderii unei clase din cauza numărului insuficient de şcolari, relatează marţi AFP. Elevii Saute-Mouton, Baaaaah-Bęte şi Panurge, printre alţii, au fost incluşi pe listele şcolare din satul aflat la poalele Alpilor. Şcoala a admis în luna martie faptul că una dintre cele unsprezece clase ale sale va fi închisă la începutul anului şcolar după o uşoară reducere a numărului de elevi, de la 266 la 261. „Aici sunt copii în dificultate, însă educaţia naţională nu este preocupată de argumentele din teren, ci doar la cifre”, a declarat Gaëlle Laval, membră a unei organizaţii de părinţi şi una dintre organizatorii evenimentului. Marţi dimineaţă, un fermier a intrat în şcoală cu aproximativ 50 de oi însoţite de câinele său, iar cincisprezece dintre acestea – cu certificate de naştere – au fost înscrise „oficial”, în prezenţa elevilor, a părinţilor şi a cadrelor didactice. ”Cu aceasta nu ar trebui să mai avem închiderea” clasei, a declarat zâmbind organizatoarea, care a recunoscut că ”a apelat la umor pentru a mobiliza oamenii” şi pentru a evita această situaţie ”mizerabilă” în şcoala în care primăria a investit mult în ultimii ani ani. Părinţii elevilor au subliniat de asemenea faptul că, în cazul închiderii, celelalte clase vor fi supraîncărcate” (Agerpres, 7 mai 2019).

Primul imperiu al oilor a fost condus de o bîrsană cam bătrîioară pe nume Senescia care visa la piramide din caramele și ciocolată cocoțate pe vîrful munților, dar și la panoplii încărcate cu iatagane aduse tocmai de la Stambul. În nopțile calde de vară, Senescia behăia tandru, chemînd la iubirea dintre lupi și oi, crocodili și gazele, muezini și măgari. Împărăteasă a unui neam obișnuit cu lipsa de patimă și înfrînarea, credea că va ajunge să trăiască și vremea în care peștele cel mare nu-l va mai înghiți pe cel mic, ci îl va privi cu simpatie fraternă și-l va conduce spre porțile nenumăratelor academii acvatice deschise tocmai pentru a-i învăța pe locuitorii oceanelor că duhul blîndeții e cheia armoniei universale, iar lăcomia nu e arma desăvîrșirii, ci trebuie grabnic lepădată și lăsată în seama barbarilor.

Al doilea imperiu al oilor l-a avut în fruntea treburilor pe aprigul berbec Akasius care socotea că războiul e tatăl tuturor lucrurilor, așa cum învățase de la un filosof socotit prea obscur, și se îndeletnicea cît era ziua de lungă cu planuri de pîrjolire și cucerire. Akasius credea că viața nu merită trăită dacă nu poate fi pierdută în fiecare clipă și ținea să urmărească toate antrenamentele escadroanelor sale de berbeci, asistînd cu plăcere mai ales la intensele episoade în timpul cărora cei mai năpraznici dintre masculii de patru ani își izbeau coarnele unele de altele de parcă și-ar fi propus să mute luna de pe cer și să aducă fie Ierusalimul mai aproape de Atena, fie Pekinul mai aproape de Paris. Akasius nu dădea niciodată semne de oboseală și nu era văzut niciodată copleșit de îndoieli. El behăia cît era ziua de lungă, dar folosea și nopțile pentru a se apropia de desăvîrșire, antrenîndu-se cu osîrdie să-i imite pe cîinii care urlau melancolic la lună.

Al treilea imperiu al oilor aproape că n-a existat. O oaie bătrînă pe nume Perasia i-a trasat contururile pe țărmurile Cartaginei și s-a apucat să-i povestească aventurile imaginare în cîteva zeci de poeme. Poemele au fost învățate cu timpul de bietele mioare fără experiență care credeau că tot ce zboară se mănîncă și tot ce e pus în versuri e mai trainic decît bronzul. Imperiul care existase doar în apriga fantezie a Perasiei a început să ia ființă meterez după meterez și apeduct după apeduct pînă cînd a devenit mai real decît visele de mărire ale lui Catilina. Cînd imperiul a avut oștiri care se întindeau pînă la Babilon, dușmanii care începuseră să-i dea tîrcoale s-au hotărît să-i plătească tribut. Cămilele încărcate cu aur ajunse în capitala imperiului au fost oferite ca hrană cerșetorilor și saltimbancilor. Aurul adus pe spinările lor a fost păstrat pentru statuia Perasiei care urma să fie cea mai mare statuie din istoria lumii. Dacă n-ar fi venit misterioasa furtună de nisip care a îngropat totul într-o singură noapte, probabil că ne-am fi închinat cu toții și astăzi la magnifica statuie din aur a unei oi.

Al patrulea imperiu al oilor s-a ridicat pe Lună, iar singurul său împărat a fost un berbec cu o elegantă cască de astronaut de nume Comosicus. Dornic să transforme oaia în om și omul în oaie, socotind că va răzbuna umilințele milenare suportate de neamul său moderat-behăitor, Comosicus a supravegheat personal o serie de experimente genetice ce urmau să schimbe lumea și s-o transforme într-o primitoare planetă pentru berbeci înțelepți și mielușele excentrice. Unele surse susțin că energicul Comosicus ar fi reușit chiar să obțină o formidabilă combinație între Supraoaie și Supraom ce ar fi făcut inutile toate cercetările referitoare la inteligența artificială. Indignați că proiectele lor riscă să fie socotite vetuse, savanții poporului oilor ar fi pregătit o contrarevoluție, insistînd că omul nu e bun de nimic și că oaia e prea blîndă, în vreme ce robotul e singura ființă superioară pentru care a fost creat universul. Războiul civil care a urmat a dus la distrugerea celui de la patrulea imperiu al oilor, iar Comosicus, resemnat, s-a apucat de păscut.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *