MUSICA PURITAS DOMINICA (Mozart… et incarnatus est)

Nu îl voi cita de data aceasta pe teologul Karl Barth de atâtea ori amintit în această rubrică, fără a-i fi dat numele, probabil dintr-o „zeloasă neglijență” cum ar spune Augustin, ci pe scriitorul vienez Hans Weigel care afirma că, dacă toți marii compozitori precum Haydn, chiar Beethoven, scriu, Mozart transcrie; altfel spus –  vienezul nu greșește –  Amadeus primește mesajul divin și îl transcrie pentru noi. În aceste condiții scrisul obișnuit nu-și mai are regulile impuse muritorilor; dacă, în general, suntem îndemnați să-L lăudăm pe Atotputernicul, pe Domnul în cuvinte cât mai superlativizante, cât mai deosebite, iată că Mozart contrazice total canonul verbal cu o singură vocală în Marea Mesă, în fragmentul secund din Credo,  intitulat Et incarnatus est,  unde întregul miracol al corporalizării umane a viitorului Mântuitor, al  întrupării cu un termen slav consacrat, este cuprins în vocala a și nu întâmplător, îmi permit să sugerez, fiind cea mai deschisă și compatibilă deci cu cuprinderea minunii divine de la Creator.  Și deloc întâmplător este a din factus (est) , adică „s-a făcut om”, apoi vocala din incarnatus  ca o consecință a celei precedente deși ordinea ar putea fi aparent inversată. Desigur, ca să transcrii miracolul într-o vocală, trebuie să fii Mozart, dar e nevoie și de cineva care să în-cânte convingător transcrierea. Ca atare vă propun interpretarea oferită de mozartian angelica Regula Mühlemann prezentă și cu altă ocazie duminicală purificatoare.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *