Balul ianuaric

Indiferent de nuanța puterii dar mai ales când e recentă, finele anului și începutul secventului aduc marea problemă a bugetului național; foștii, dacă erau în perioadă (chiar cu mult) preelectorală, nu aveau nici o trăire temătoare, singura preocupare fiind bunăstarea poporului elector; prospăturile însă, indiferent de realitate și promisiuni, trebuie să demonstreze că precedenții au fost niște fățarnici, mincinoși neobrăzați care au dus Țara de, chiar în râpă.

Totul fiind dezastruos, cu lacrimi nevăzute în ochi, bugetul frământat va fi însă nedospit pentru simplul fapt că umflarea cu drojdie nu sporește cantitatea ci doar imaginea. Deci din vina predecesorilor, bugetul va fi unul de austeritate; desigur, de când lumea,  nu pentru toți: încă de la Horatius și Plinius știm că și atunci, indiferent de vremuri, unii consumau numai vin de Falern, pe când cei supuși austerității financiare  aveau parte și de vinul din struguri de Vatican „renumiți” pentru   austeritas uvarum adică… acreală.

În fond ce e și cu bugetul acesta? Prin meandrele sale etimologice pare să justifice sinuozitatea celui românesc dar nu între felurite palate autohtone, ci mai curând prin pasele istorico-lingvistice… franco-britanice, cu mult înainte de brexit. Buget în română e un neologism din fr. budget preluat de galici din englezescul budget care provine însă din franceza veche, din forma bougette desemnând o punguță de piele în care medievalul își punea o sumă calculată pentru o călătorie mai îndelungată; referința pecuniară este deci clară de la începutul care însă duce – altfel nu se poate –  în latină, mai exact substantivul bulga (pungă din piele).

Necesitățile cresc de la punga personală la cea familială, apoi a orașului, a țării, a Uniunii, a… Astfel încât e de dorit ca  bugetul național să fie o bulga cât mai mare, cât mai generoasă cu toți, iar cum „călătoria” Țării e planificată pe un an (nu și gândită întotdeauna), acoperirea din punga națională, adică bugetul, se cade să fie pe măsură; că foarte rar stau lucrurile așa o probează  expresia „s-a lucrat intens la buget” care mai curând trimite la „s-a ciupit intens din buget”.

Dar, până la urmă, cum afirmă poetul Lucilius, vrând-nevrând suntem tributari pungii înainte de a ne naște căci ne vin toate e bulga matris, adică din punga mamei, placentă, viață intrauterină. S-ar putea înțelege că deja înainte de naștere nu suntem egali și că vinovată ar fi mama… numai că în cazul bugetului o anumită austeritate, ca să nu-i zicem sărăcie, e tributară pungii… paterne, adică a Patriei care, deși de genul feminin, se trage de la pater.

Să nu omit clarificarea titlului: balul ianuaric pe muzica bugetului nu se referă  neapărat doar la luna în care se  votează (în intenție) „punga națională”, ci și la faptul că se valsează cu două fețe: privind înapoi (cu mânie) cu un chip, înainte cu celălalt (cu încredere și urme de ură). Precum Ianus bifrons al cărui templu patrona războaiele, cu porțile deschise la capete, identice pe ambele fețe. Se închideau doar când era pace; deci foarte rar.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *