Alexandru Mironescu – Calea inimii. Eseuri în duhul Rugului Aprins (4)

Prefata 3

Un al doilea focar al cărții este situat chiar în primele pagini, unde vom descoperi amintiri și mărturii, totodată, despre convertirea lui Alexandru Mironescu. Aceste pagini dau titlul volumului și constituie veritabile și prețioase contribuții la limpezirea istoriei grupului Rugul Aprins. Fiindcă, mă grăbesc să subliniez, Alexandru Mironescu a fost membru fondator și chiar emblematic al grupării Rugul Aprins, care a funcționat începând din anul 1944 la Mănăstirea Antim.

Este un fapt mai rar, dar nu inedit acest traseu intelectual al lui Al. Mironescu. Specializarea în fizică și chimie i-a păstrat întreaga viață apetitul pentru cercetarea științifică – o dovedesc paginile sale de jurnal (încă în curs de tipărire). Cu toate acestea, treptat, a fost atras de filozofia științei, își continuă căutările intelectuale și, în anii ’40, susține un al doilea doctorat, de această dată în filozofie, la Universitatea din București. Îi vom regăsi semnătura, de pildă, și în pagini de popularizare a științei, precum rubrica din Revista Fundațiilor Regale, dar și în diverse ziare și reviste ale vremii, cu variate rubrici culturale: de la eseuri filozofice până la cronică de carte, cronică de teatru ori de politică externă. Pe de altă parte, semnează câteva studii în Caiete de filosofie (serie îngrijită de Anton Dumitriu) alături de Constantin Rădulescu-Motru, Mircea Florian, Dimitrie Gusti, Mihail Ralea, Tudor Vianu, Alexandru Posescu, Constantin Noica, Grigore Moisil, Ion Biberi ș.a. Numărul 6/1942, de pildă, din Caiete de filosofie conține exclusiv studiul lui Al. Mironescu intitulat „Microcosmosul fizic și indeterminismul“…

Ceea ce este spectaculos, iată, este că un chimist cu vocație, care publicase, spre exemplu alături de I.V. Nicolescu, lucrarea intitulată Procedeu pentru obținerea hidrocarburilor aromatice și produselor derivate prin pirogenarea unui amestec de hidrocarburi lichide, cercetare al cărei patent va fi înregistrat în Anglia și Germania, să își continue căutările în filozofia științei, iar mai apoi în filozofia religiei și în mistica creștină, ba chiar să devină un practicant al rugăciunii isihaste..

-MARIUS VASILEANU

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *