Tyson și gorila

„Fostul boxer american Mike Tyson, campion mondial al greilor, a dezvăluit că a oferit 10.000 de dolari unui îngrijitor pentru a-l lăsa să se bată cu o gorilă cu spatele argintiu într-o grădină zoologică din New York, relatează presa internaţională, potrivit Agerpres. În 1986, an în care a câştigat primul său titlu mondial (WBC), Tyson a făcut o vizită privată la grădina zoologică şi la un moment dat a vrut să intre în cuşca unei gorile cu spatele argintiu, care agresa celelalte gorile, pentru a se bate cu ea. A oferit 10.000 de dolari îngrijitorului pentru ca să-i permită să intre în cuşcă, dar acesta a refuzat. Aceste primate sunt o subspecie a gorilelor de munte, ce pot ajunge la peste 1,85 m înălţime şi la peste 200 de kilograme, care trăiesc în pădurile montane la altitudini între 2.500 şi 4.000 de metri. Tyson este un iubitor al animalelor şi deţine trei tigri bengalezi la ferma lui din California” (Hotnews, 19 februarie 2019).

John Tiger Bronzino are astăzi 60 de ani. În anul 1986, era îngrijitor la Queens Zoo din New York, lucra între șase și opt ore pe zi pentru a strînge banii de care avea nevoie ca să înceapă studii de etologie la Berkeley. Fiul unei pianiste din Sudan și al unui profesor de istoria artei de origine italiană, avusese o copilărie cu totul neobișnuită, dominată de stranii experimente pedagogice și scindată între perioade de inimaginabil răsfăț și perioade de austeritate inexplicabilă, cind aproape că murise de foame din pricina privațiunilor la care fusese supus. Rebel intratabil, Bronzino învățase să-și urască părinții cu metodă, imaginîndu-și adesea cum îi va chinui pînă la moarte urmînd instrucțiunile din numeroasele manuale de tortură pe care ajunsese să le colecționeze. Cînd a devenit major, a refuzat orice ajutor din partea familiei, a plecat de acasă și a hotărît să se descurce pe cont propriu.

Bronzino a dat din întîmplare, în unul dintre anticariatele pe care le frecventa, peste trei dintre cărțile lui Konrad Lorenz și, după ce le-a citit, a fost convins că hazardul l-a ajutat să-l descopere pe cel mai mare gînditor din istoria lumii. A început să doarmă cu portretul lui Lorenz deasupra patului, s-a apucat să învețe germană, s-a abonat la două reviste de etologie și a hotărît că nu e nimic mai important decît să-ți dedici viața studierii comportamentului animalelor. Era convins că trebuie să plece în Africa și să se împrietenească, rînd pe rînd, cu gorilele, jaguarii și girafele, pentru ca apoi să reușească să scrie o magnifică relatare a observațiilor sale care să-i atragă felicitările lui Konrad Lorenz.

Cînd Mike Tyson a ajuns la Queens Zoo, John Tiger Bronzino tocmai terminase tot ce avea de făcut și se pregătea să-și noteze cele mai importante observații referitoare la comportamentul gorilelor pe care le urmărea cu mare atenție încă din prima zi de lucru la grădina zoologică. Probabil că dacă Tyson n-ar fi fost insuportabil de arogant, Bronzino l-ar fi lăsat să intre în cușcă, fericit că poate să facă rost dintr-o singură lovitură de 10 000 de dolari, dar și mai fericit că poate să descrie în detaliu lupta dintre o gorilă de 200 de kilograme și un boxer care tocmai devenise campion mondial la categoria grea. Nu se temea prea tare că ar fi putut să fie tras la răspundere pentru faptele sale, era sigur că ar fi putut să fugă în Mexic și să ajungă apoi în Europa, cerînd protecția marilor etologi ai vremii în numele interesului său pentru știință. Dacă gorila ar fi murit, mai erau pe lume destule gorile. Daca Tyson ar fi sfîrșit sfîșiat de gorile, mai erau pe lume destui boxeri dornici să devină campioni mondiali la categoria grea.

Însă Bronzino l-a urît pe Tyson din prima clipă și a decis să-i refuze orice hatîr. Îi era teamă că tînărul obraznic din fața lui ar fi putut să învingă în mod inexplicabil gorila, devenind astfel la doar 20 de ani cel mai faimos boxer din istoria lumii, noul Hercule, omul care a înfrînt animalul, omul care a supus bestia. Brozino își imagina deja coperta revistei TIME pe care se lățea arogant chipul lui Tyson și rînjetul de satisfacție al acestuia i se părea insuportabil, așa că a hotărît să-l oprească la timp. Prefăcîndu-se speriat și umil, i-a spus lui Tyson că nu poate să-l lase în cușcă pentru că ar fi concediat imediat, iar cei 10 000 de dolari pe care i-ar putea primi nu i-ar ajunge prea mult pentru a-și întreține mama bolnavă și cei cinci frați mai mici.

În cartea de peste 1000 de pagini la care lucrează de mai bine de 30 de ani, Bronzino pretinde că Tyson ar fi ridicat imediat oferta, propunîndu-i 100 000 de dolari, burse pentru toți cei cinci frați imaginari, precum și o asigurare medicală cuprinzătoare pentru mama bolnavă pe care o inventase. Bronzino, care n-a reușit să strîngă niciodată banii de care ar fi avut nevoie ca să meargă la Berkeley, care n-a reușit niciodată să aibă o slujbă mai de Doamne-ajută, care n-a reușit să publice vreun rînd din cele 80 000 de pagini pe care le înnegrise cu obstinație, se tot întreabă din 1986 încoace dacă n-a ratat șansa vieții sale, dacă nu și-a sacrificat toate visele pentru cîteva minute de satisfacție bolnăvicioasă, dacă nu a renunțat la un loc în istorie doar pentru a putea sa-l refuze pe Mike Tyson.

Din cîte spun biografii lui Tyson care l-au frecventat vreme de mai mulți ani, inclusiv atunci cînd era la închisoare, declinul lui a început imediat după ce Bronzino i-a refuzat lupta cu o gorilă, singura luptă care l-ar fi putut convinge că e cu adevărat cel mai mare campion din istoria boxului. Fără această confirmare, îndoiala s-a insinuat în mintea lui, iar cele cîteva meciuri pe care le-am mai cîștigat n-au putut împiedica instalarea neîncrederii. A fost condamnat pentru viol, a pierdut meciuri în mod rușinos, a mușcat urechi, a fost la un pas de a-și pierde mințile. Și totul, așa cum susțin cei care l-au cunoscut, doar pentru că într-o după-amiază a anului 1986 n-a fost lăsat să facă bucăți maxilarul unei gorile…

 

 

 

 

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *