Franz Kafka, Vizuina. Proza postumă (2)

Cine a avut cândva o moarte aparentă

Cine a avut cândva o moarte aparentă poate povesti despre aceasta lucruri teribile, dar cum este după moarte nu poate spune. De fapt, nici măcar n-a fost mai aproape ori mai departe de moarte decât altul, el a „trăit“, în fond, doar ceva aparte, viața obişnuită căpătând astfel mai multă valoare pentru el. Asemănător se întâmplă cu oricine a trăit ceva aparte. Moise, de pildă, a trăit cu siguranță ceva „aparte“ pe Muntele Sinai, dar în loc să se abandoneze acestui ceva, ca unul aparent-mort, unul care nu se mai anunță niciodată şi rămâne acolo în siciriul său, el a coborât fugind de pe munte pentru că avea, fireşte, de povestit ceva important şi pentru că acum îi iubea mai mult decât înainte pe oamenii către care s-a îndreptat coborând muntele, şi atunci s-ar putea spune că şi-a jertfit lor propria viață, în semn de mulțumire. De la ambii însă, de la cel întors dintr-o moarte aparentă şi de la Moise cel întors printre oameni, se pot învăța multe, dar esențialul nu poate fi aflat de la ei, căci ei înşişi nu au aflat aceasta. Iar de-ar fi aflat, nu s-ar mai fi întors. Însă nici noi nu vrem să aflăm. Aceasta se verifică prin faptul că, de pildă, dacă am avea vreodată dorința de a trăi experiența celui ce a avut o moarte aparentă sau experiența lui Moise în condițiile garantării reîntoarcerii, ale „liberei treceri“ asigurate, dacă ne-am dori aşadar chiar moartea, nu ne-ar trece nici măcar o dată prin gând să stăm vii în sicriu fiind exclusă orice posibilitate de reîntoarcere, sau să rămânem pentru totdeauna pe Muntele Sinai…

(Asta nu are nimic de-a face cu aşa zisa frică de moarte…)

Vizuina.Proza postumă

Franz Kafka        

Traducere din germană și note de Mircea Ivănescu

Ediție îngrijită de Roxana Albu

Seria de autor Franz Kafka

© Humanitas Fiction 2019

„Mi‑am amenajat vizuina şi pare să fie reuşită. Din afară se vede doar o gaură mare, dar în realitate aceasta nu duce nicăieri: după numai câţiva paşi te loveşti de un zid de piatră dură, naturală. Nu vreau să mă laud că aş fi recurs intenționat la un asemenea vicleșug, a fost mai degrabă rămăşiţa multor încercări zadarnice de a construi vizuini, dar până la urmă mi s‑a părut avan­tajos să las ne­acoperită această groapă. Sigur, unele vicleşuguri sunt atât de subtile, că până la urmă se zădărnicesc singure, eu o ştiu mai bine decât oricine altcineva; este fireşte şi o îndrăzneală să atragi atenţia, printr‑o asemenea groapă, asupra posibilităţii că ar fi ceva care să merite să fie cercetat. Dar mă înţelege greşit cel care crede că aş fi fricos şi că numai din laşitate mi‑aş pregăti astfel vizuina. La vreo mie de paşi poate de această groapă se găseşte, acoperită cu un strat de muşchi care poate fi mişcat din loc, intrarea adevărată în vizuină şi ea este sigură şi apărată, atât cât poate fi fortificat ceva pe această lume.“

Vizuina

„Kafka a fost unul dintre marii autori ai literaturii din toate timpurile. Pentru mine, este primul din acest secol. Am fost la manifestările centenarului Joyce și, atunci când cineva l-a comparat cu Kafka, am spus că e o blasfemie. Și aceasta pentru că Joyce este important în cadrul limbii engleze și al infinitelor sale posibilități, dar este intraductibil. În schimb, Kafka scria într-o germană foarte simplă și transparentă. Neîndoios, pe el îl interesa opera, și nu faima. Oricum, Kafka, acest visător care n-a dorit ca visurile să-i fie cunoscute, face acum parte din visul universal care este memoria. Știm când s-a născut și când a murit, ce viață a avut, că este de origine evreiască și așa mai departe; toate acestea vor fi uitate, însă povestirile sale vor continua să existe.“

JORGE LUIS BORGES

 

„Tot ce a scris Kafka, indiferent dacă s-a publicat sau nu în timpul vieții sale, este la același nivel de teroare și iluminare, dincolo de posibilitățile minții omenești. Ca să-l poți înțelege, trebuie ca tu însuți să fii dispus să pără­sești o lume a confortului intelectual și moral pentru un sistem carstic de o infinită măreție. Nici un autor nu răsplătește sacrificiile cititorului ca Franz Kafka. El îți cere să părăsești tot ce este omenesc ca să te-ntorci din nou spre uman, la capătul unei aventuri totale, înveșmântat în veșmintele celui înviat din morți.“

MIRCEA CĂRTĂRESCU

„Povestirile lui Kafka nu sunt tratate religioase, metafizice sau morale, ci texte poetice. […] Aceste poeme adesea atât de liniștitoare, adesea atât de exaltante, vor rămâne nu numai ca documente ale unei spiritualități rare, ca expresie a celor mai profunde între­bări și îndoieli ale epocii noastre, ci și în calitate de creații poetice, ca roade ale unei imaginații simbolice și ale unei expresivități lingvistice nu doar foarte cultivate, ci şi originale şi autentice. Chiar și acele teme ale operei sale care ar putea fi percepute ca bizare și deconcertante sau pur și simplu patologice, toate acele drumuri complet problematice și, în sens mai profund, îndoielnice ale imaginației sale singuratice dobândesc, prin forța expresivă și poe­tică a lui Kafka, magia frumosului, harul formei.

Opera uimitoare a poetului din Praga va trăi mai departe în martorii timpurilor noastre tulburi și suferinde, în frații mai tineri ai lui Kierkegaard și Nietzsche. El a avut un talent al căutării reflexive și al suferinței, a fost deschis tuturor problemelor timpului său, adesea în mod problematic deschis; în acelaşi timp, iubit al zeilor, a posedat în arta sa o cheie magică cu care ne-a descoperit nu doar rătăciri și tragice viziuni, ci şi frumusețe și alinare.“

HERMANN HESSE

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *