O carență esențială

Rezultatele recent încheiatei campanii electoral – referendale, surprinzătoare sau nu (putem să nu încetăm să ne mirăm, conform recomandării lui C. Noica, că oricum nu ne folosește la nimic), ar trebui poate să ne facă privitori, dar nu ca la teatru, vorba Poetului, ci înapoi fără mânie și părtinire, tacitian adică; vom constata că așa-zisa campanie a celor doritori de salarii parlamentare europene și a celor declarați adversari ai penalilor politici, s-a redus în esență, indiferent de clică, la împroșcări reciproce; nu cred că victoria unora ar fi efectul discursului necruțător până la vulgaritate, deși un anumit segment electoral se delectează pe principiul mitocănesc „dom’le, da bine i-a zis-o!!!”.

Aproape fără excepție, am asistat (desigur în măsura timpului…) la discursuri furibunde, către ordinar, neconvingătoare, indiferent că au fost stângace sau dreptace; sinistre sau directe, etimologic cugetând (noi, alegătorii). Iar asta pentru că în esență întreaga clasă politică (națională, europeană, mondială, universală, cosmică, galactică dacă o fi existând?) este cum odinioară s-a mai spus eiusdem farinae, cu mențiunea, fără să fiu sau să am chef, că nu vorbim (ca la meteo) nici noaptea nici ziua de unul frământat din făină 000, deși poate fi nul(a) prin efect (menționez că în Banat făina nula e optimă).

Ce le lipsește candidaților și aleșilor noștri? Grația oratorică, adică aceea cu care nu te naști, fiind un amestec bine proporționat de tehnică a rostirii convingătoare cu ceva talent totuși. Nu se întâmplă doar la noi ci a început să prindă culoare și la case mai mari; spre pildă, șirul marilor oratori francezi prezidențiali a fost brutal întrerupt de unul cu nume maghiar despre care bătrânii chibiți, politologi desigur, spuneau că în fapt e Miklos Noroianu. Cu un discurs șmecheresc, balcanic parcă, francezul a eșuat după un mandat. Dar asta e treaba galicilor, a hexagonezilor ca să comentez mai sportiv.

Ce le-ar trebui și politicienilor noștri spre a fi  mai convingători prin eleganța expresiei?  nu doar un public elector mai select; fără cinism, dar trebuie să acceptăm că marea masă digeră ceea ce i se servește; acum două sute și mai bine de ani, la Viena, la Londra, oameni de rând veneau și de la țară  la operă (Mozart, Händel et caeteri  în program) cu panerul plin de bucate pe care le consumau și în timpul spectacolului; ba chiar, nobilii englezi în marea lor distincție, aruncau copane de pui pe scenă, adică oase rămase; azi, cetățenii se delectează  cu mitocănie mediatizată, pentru că asta li se servește din plin, cu o anume duritate  expresivă până la  sexualizare inclusiv pe stradă, pentru că asta aud.

Deci, ce ar fi recomandabil? O pregătire oratorică, fie și de neînțeles pentru unii, dar care să-i lase măcar gură cască pe auditori, convinși că  „domnule, dar ăsta  chiar ne dă gata…”. Ideea e că „ce este oare mai sigur decât mânuirea unei arte prin care, fiind întotdeauna înarmat, dai ocrotire prietenilor, o mână de ajutor străinilor, scăpare celor primejduiți, împrăștii teamă și înfricoșare  în rândurile invidioșilor și inamicilor,  iar tu însuți ești în siguranță și apărat parcă de o infinită putere și autoritate?”

Desigur nu trebuie să cădem în infatuarea pe care adesea o întâlnim la așa-zisa intelectualitate rasată, civilă, parcă dornică  să poată miorlăi apoi  într-o gamă disprețuitoare, că nu e înțeleasă; politicianul abil să îmbine firescul cu doctrinarul caci „în privința talentului se întâmplă întocmai ca pe ogor: chiar dacă holdele semănate și deci cultivate ne aduc mai mare folos, iubim parcă mai mult plantele ce cresc de la sine.” Un politician inteligent, chiar dacă încă nu a ajuns sus de tot, prin darul rostirii alese, se poate situa aproape de vârf vrăjindu-l abil pe marele conducător și făcându-l conștient de necesitatea de a avea în jur consilieri … cumpliți, compleți adică: „ei sunt puternici, fiind priviți chiar cu respect de șeful Statului”, care, dacă are ceva minte „înțelege bine că ceilalți prieteni ai săi se sprijină pe ceea ce au primit de la dânsul, adică bunuri pe care le poate acorda cu ușurință și dărui din belșug și altora.” Dar, să nu uităm „în politică nu există prieteni”, după cum ne avertizează chiar un mare politician.

Chiar dacă nu văd prea curând vreun politician  darnic cu cei care l-au propulsat, merită să reținem exemplul clasic al distinsului Vespasianus care l-a dăruit pe rostitorul Bassus cu 500 000 (cinci sute de mii) de sesterți); iată deci că și taxa pe latrinele publice poate servi la un moment dat, după acumulări, unor plăți înălțătoare.

Desigur, pentru toate acestea e nevoie de educație; evident nu de permanente reforme și deformări ale sistemului mai ales că ne îndreptăm către riscul a ceea ce numea Cicero „această școală a nerușinării”. Ar fi o modalitate de verificare a celor dornici de afirmare în campanii și nu numai, începând cu publicarea foii matricole de studii, din clasa pregătitoare până la controversatul (dar numai în unele cazuri, dacă nu e de-al nostru) doctorat, în tradiția deschisă de foile soților Ceaușescu. Dar ca să nu bulversăm prezentul (deși o anamneză a grădiniței –  grupele mijlocie și mare –  ar putea revela anume tare de pe atunci, cum ar fi furtul  ujinei, numită și gustare, de la un coleg sau o colegă mai timidă, predestinându-l pe micul fur unui principiu precum „azi furi un ou”, fiert desigur, „ mâine ești bou” că n-ai furat mai mult(e), ar fi de dorit o școală de oratorie pentru viitorii politicieni, cu frecvență desigur.

Deocamdată, regretabil, dar porcăiala reciprocă sub sunetul căreia stau discursurile electorale și nu numai, demonstrează că „elocvența este odrasla neînfrânării, pe care proștii o tot numesc libertate, însoțitoarea răzvrătirilor, ațâțătoarea unui popor lăsat în voia sorții, nesupusă, ușuratică,  îndărătnică, obraznică și trufașă; în statele bine constituite ea nu ia ființă”. Cu ultima afirmație a lui Tacitus parcă nu aș fi total de acord. În rest le găsim în actualitatea lor, parcurgând Tratatul  despre oratori.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *